Prin textele prezentate (cunoscute de cititorii cotidianului Viaţa Liberă) în săptămâna naşterii Maicii Domnului, poetul Ion Zimbru – născut în zodia Fecioarei - a arătat, încă o dată, că universul său liric este viu şi reliefat categoric. Poemele sale poartă amprenta lirică zimbriană (cunoscută şi recunoscută), dar şi pe cea ideatică, ceea ce presupune, în primul rând, talent dar şi o hărnicie încăpăţânată – în cazul lui – care i-a consolidat experienţa. Dar, încăpăţânarea şi experienţa ne pot împinge, uneori, în capcana rutinei şi a şabloanelor, mai cu seamă atunci când nu renunţăm la unele tertipuri care ţin de formă sau de idee şi care ne urmăresc cu drăgălăşenie, de altfel, dar şi cu pericolul de a cădea într-un manierism supărător. Ion Zimbru, însă, este destul de înţelept şi de vigilent să nu intre într-o astfel de capcană. Ave, poete!
„Ion Zimbru lucrează mult cu sentimentul de incertitudine – ceea ce... este bine; ideile cu trimitere biblică sunt interesante şi dau greutate poemelor; aş mai menţiona că titlurile mi se par îndrăzneţe.” (Elena Donea)
„Un soi de râsu’-plânsu’ liric redat cu detaşare de sine şi cu un sarcasm de sub care răsare, totuşi, puritatea Mariei Magdalena; acolo unde se îndepărtează de linia gravă – eşuează; temele, deşi băşcălios redate, sunt de-a dreptul metafizice; versificaţia se organizează la nivelul profunzimii; titlurile mi se par cam guralive; are o retorică bună, o gândire care se vrea laică şi una care se vrea religioasă; poemele nu se dezic de starea generală a ritmului interior al lui Ion Zimbru – cu observaţia că l-aş fi dorit mai esenţializat.” (Stela Iorga)
„Nu înţeleg clişeul de a folosi titluri aşa de alambicate şi de mari/lungi. Se recunoaşte stilul zimbrian.” (Cristina Dobreanu)
„Poemele mi se par marcate de subiectivism; versificaţia este reuşită, fără a dilua textul/poezia de dragul versificării; îmi place cum scrie.” (Diana Toma)
„Mi-am amintit de alte texte ale lui Ion zimbru; au o idee comună – absenţa iubirii; texte rotunde, cu finaluri reuşite şi îndrăzneţe.” (Claudia Samoilă)
„O paletă de texte care ne arată că Ion Zimbru se tot caută - ceea ce este bine; uneori, cuvintele vin singure şi-l cam încurcă; pe ici, pe colo, îşi păstrează accentul parodic şi postura aceea de vesel pe fond nervos; interesant la aceste texte mi se pare, în primul rând, mesajul.” (Victor Cilincă)
„Ion Zimbru este acelaşi de fiecare dată şi, parcă, de fiecare dată – altfel; are un bun control al ritmului – atât cel interior, cât şi cel exterior – ceea ce-l face să fie inegal ca profunzime.” (Anca Şerban Gaiu)
„Ion Zimbru lucrează mult cu sentimentul de incertitudine – ceea ce... este bine; ideile cu trimitere biblică sunt interesante şi dau greutate poemelor; aş mai menţiona că titlurile mi se par îndrăzneţe.” (Elena Donea)
„Un soi de râsu’-plânsu’ liric redat cu detaşare de sine şi cu un sarcasm de sub care răsare, totuşi, puritatea Mariei Magdalena; acolo unde se îndepărtează de linia gravă – eşuează; temele, deşi băşcălios redate, sunt de-a dreptul metafizice; versificaţia se organizează la nivelul profunzimii; titlurile mi se par cam guralive; are o retorică bună, o gândire care se vrea laică şi una care se vrea religioasă; poemele nu se dezic de starea generală a ritmului interior al lui Ion Zimbru – cu observaţia că l-aş fi dorit mai esenţializat.” (Stela Iorga)
„Nu înţeleg clişeul de a folosi titluri aşa de alambicate şi de mari/lungi. Se recunoaşte stilul zimbrian.” (Cristina Dobreanu)
„Poemele mi se par marcate de subiectivism; versificaţia este reuşită, fără a dilua textul/poezia de dragul versificării; îmi place cum scrie.” (Diana Toma)
„Mi-am amintit de alte texte ale lui Ion zimbru; au o idee comună – absenţa iubirii; texte rotunde, cu finaluri reuşite şi îndrăzneţe.” (Claudia Samoilă)
„O paletă de texte care ne arată că Ion Zimbru se tot caută - ceea ce este bine; uneori, cuvintele vin singure şi-l cam încurcă; pe ici, pe colo, îşi păstrează accentul parodic şi postura aceea de vesel pe fond nervos; interesant la aceste texte mi se pare, în primul rând, mesajul.” (Victor Cilincă)
„Ion Zimbru este acelaşi de fiecare dată şi, parcă, de fiecare dată – altfel; are un bun control al ritmului – atât cel interior, cât şi cel exterior – ceea ce-l face să fie inegal ca profunzime.” (Anca Şerban Gaiu)
Ion Avram
Vineri,17.09, la ora 18.00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Tiberiu Iacomi.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)
Vineri,17.09, la ora 18.00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Tiberiu Iacomi.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu