ochiul melcului vede/ dindărătul peretelui de tină/ ah Doamne dă-mi ochiul acela/ din adâncul cerului/ de unde mă vezi Tu pe mine/ jucându-mă de-a scrisul.
(Stela Iorga - Ochiul)
„Texte scrise pe acelaşi ton pe care-l ştim dar, de data aceasta, mi se par prea explicative şi prea directe, directeţe pe care o găsim frecvent în textele sale şi care, cred că nu o avantajează; să lase mai mult loc sugestiei, intuiţiei, să dea posibilitatea cititorului să interpreteze conform propriei viziuni; merge pe aceleaşi teme, pe aceleaşi subiecte ca în textele precedente, dar a scăzut puţin intensitata trăirii.” (Cristina Dobreanu)
„Asemeni ochiului lui Shiva, prin care prea bine se văd toate cele lumeşti împotriva cărora eul poetic îşi varsă întreaga furie – aşa sunt aceste poeme ale poetei Stela Iorga, a cărei neputinţă în faţa dezechilibrelor/dezarmoniilor lumeşti îşi caută şi îşi găseşte împăcarea cuvioasă prin raportarea strictă la Divinitate.” (Anca Şerban Gaiu)
„Interesantă dezvoltarea ideii despre moarte şi apăsătoare tristeţea exponenţială, apocaliptică – dacă se poate vorbi astfel despre tristeţi.” (Florin Chitic)
„Temele au trimitere biblică, dar sunt prea întunecat redate, prea sufocante, liantul comun al poemelor este meditaţia; căutarea sensului vieţii este bine prinsă; raportarea eului liric la lume este evidentă.” (Gelu Ghemiş)
„Are o anume monotonie care încurcă percepţia ideii; nu se vede o creştere a forţei expresiei.” (Gabi Ghimpu)
„A fi directă este stilul Stelei Iorga; poemele sunt bune; interesantă perspectiva din poemul Ochiul, aceea de a se vedea privită din postură/unghi divină/divin.” (Nicoleta Onofrei)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Cristina Dobreanu.
„Texte scrise pe acelaşi ton pe care-l ştim dar, de data aceasta, mi se par prea explicative şi prea directe, directeţe pe care o găsim frecvent în textele sale şi care, cred că nu o avantajează; să lase mai mult loc sugestiei, intuiţiei, să dea posibilitatea cititorului să interpreteze conform propriei viziuni; merge pe aceleaşi teme, pe aceleaşi subiecte ca în textele precedente, dar a scăzut puţin intensitata trăirii.” (Cristina Dobreanu)
„Asemeni ochiului lui Shiva, prin care prea bine se văd toate cele lumeşti împotriva cărora eul poetic îşi varsă întreaga furie – aşa sunt aceste poeme ale poetei Stela Iorga, a cărei neputinţă în faţa dezechilibrelor/dezarmoniilor lumeşti îşi caută şi îşi găseşte împăcarea cuvioasă prin raportarea strictă la Divinitate.” (Anca Şerban Gaiu)
„Interesantă dezvoltarea ideii despre moarte şi apăsătoare tristeţea exponenţială, apocaliptică – dacă se poate vorbi astfel despre tristeţi.” (Florin Chitic)
„Temele au trimitere biblică, dar sunt prea întunecat redate, prea sufocante, liantul comun al poemelor este meditaţia; căutarea sensului vieţii este bine prinsă; raportarea eului liric la lume este evidentă.” (Gelu Ghemiş)
„Are o anume monotonie care încurcă percepţia ideii; nu se vede o creştere a forţei expresiei.” (Gabi Ghimpu)
„A fi directă este stilul Stelei Iorga; poemele sunt bune; interesantă perspectiva din poemul Ochiul, aceea de a se vedea privită din postură/unghi divină/divin.” (Nicoleta Onofrei)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Cristina Dobreanu.
(relaţii suplimentare la numărul de telefon 0746167284)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu