Am să prind aerul cu mâinile/ să-i dau formele speranţei./ Până am să o ajung/ Lumina o voi urmări,/ Să fac din ea portretul întunericului./ Gheaţa voi strânge cu căldură-n braţe// Dându-i viaţa apei/ Ce înlătură în drumurile ei/ Toate colţurile din stâncă/ Redându-le cercul// Unor sâni veşnic rotunzi,/ La care doar tristeţea eternităţii/ Se poate alăpta./ Din nori, oraşe albe am să fac/ În care doar aripile/ Vor putea iubi./ În mijloc a toate/ Am să înalţ, piatră cu piatră,/ Un munte de iubire/ Unde în vârful lui voi aşeza/ Pe un piedestal/ Bătut în diamante de cuvinte,/ VIAŢA.
(Tucă Cimpoeru – Ah viaţă)
„Textele lui Tucă Cimpoeru au un aer de nostalgie: exprimă sentimente ascunse ale autorului şi transmit o stare de asfixiere, de dorinţă de evadare – şi, toate acestea, printre regrete, reproşuri, speranţe, amintiri, dezamăgiri etc.” (Violeta Andreea Bobe)
„Mici inserţii de filozofare de joasă rezonanţă; să mai lucreze la formă şi la muzicalitate – să le mai şlefuiască.” (Sabina Penciu)
„Conturează o atmosferă dulce, nostalgică; au o puritate puerilă.” (Anca Şerban Gaiu)
„Nu tot ceea ce se scrie se publică şi nu tot ce se publică este bun; nu ştiu unde să-l încadrez pe Tucă Cimpoeru... se vede că vrea să spună ceva, dar nu-l ajută harul; versurile sunt şchioape, nu au acel palpit liric, multe redundanţe şi locuri comune; dacă vrea să scrie şi crede că are ceva de spus – să scrie în continuare, dar după ce trece prin clasicii literaturii, măcar; are şi petice de originalitate.” (Stela Iorga)
„Pare depăşit în poezie; nu m-am putut apropia de textele din această seară.” (Radu Dragomir)
„Multe confuzii. Să fac din ea portretul întunericului pare un vers interesant.” (Ion Zimbru)
„Scrieri stângace; lipseşte flagrant transfigurarea; scrise de dragul de a scrie.” (Gabriel Ghimpu)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte poetul Ion Zimbru.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)
Multe confuzii...!Mda... Mi-ar plăcea să citesc o construcţie poetică pe aceeaşi temă, al cărei autor(unul dintre critici), să nu fie stângaci pe undeva...(căci perfect, haideţi să fim serioşi, nu poate fi cineva). Generaţia poeţilor geniali s-a stins şi probabil doar ei ar fi indicat corect şi la obiect ce s-ar fi cerut îndreptat pentru ca autorul să priceapă unde a greşit. Părerile criticilor mi se par înlănţuiri de expresii sofisticate din care reiese exact nimic.
RăspundețiȘtergere