(...)Norocul omenirii
l-a reprezentat fiul lui Vincent, Harry Epstein. Acesta avea o minte
sclipitoare. Avea talent şi în arte, moştenit de la mama lui, soţia lui
Vincent, Maria. Ea era o actriţă importantă în lumea teatrului, după ce a jucat
în două reclame de laxative şi o piesă de teatru obscură într-un gang de prin
străzile New Yorkului. Harry a continuat căutarea predecesorilor săi, pentru ca
în final să ajungă la cea mai importantă concluzie dintre toţi. Într-o
conferinţă de presă din toamna anului 2008, el a ţinut un discurs la televiziunea
publică care a înregistrat cele mai mari ratinguri din istoria discursurilor
ţinute de bărbaţi de treizeci de ani paraleli cu ştiinţa şi cercetarea.(...)
(Paul Berenştain – Povestea
familiei Epstein)
„Un text cu o tentă ironică şi parodică la adresa facerii
lumii, dar într-un registru ironic nesusţinut peste tot; acolo unde nu
forţează, este chiar amuzant; se văd posibilităţi/ zăcăminte de ironie de bună
calitate care pot fi exploatate; are lejeritate în a scrie şi în a aborda teme
importante fără inhibiţie; să structureze textele pe o idee care să reziste la bombardamentul
literaţilor.” (Stela Iorga)
„Greu de încadrat; un soi de tabletă ironică, dar cu o
ironie forţată; dacă n-ar fi, pe alocuri, sincopat şi obositor, ar fi mai bine;
îi mai trebuie exerciţiu de lectură.” (Tudor Neacşu)
„Faţă de textul precedent, remarc o evoluţie şi un comic
absurd al lucrurilor, situaţiilor şi întâmplărilor; observ şi o puternică
dorinţă de cunoaştere a adevărului, o încercare de a răspunde la întrebările
omului, la misterele vieţii; amestecul de contemporan cu antic, chiar
ancestral, îi este caracteristic – ceea ce mă face să cred că acesta ar putea
fi stilul lui Paul Berenştain.” (Violeta Bobe)
„Se vede tendinţa de satirizare a părerilor despre
facerea lumii; textul curge bine şi prinde la cititor.” (Florin Buzdugan)
„Are fluenţă şi conduce bine textul; încearcă un umor
paradoxal; să fie mai atent la fundalul epic; umorul negru şi absurd este
oarecum reuşit; să-l prelucreze – ca să nu pară doar un şir de glumiţe; să nu
se aventureze în idei/ concepte prea mari; e bine că are mesaj.” (Andrei
Velea)
Ion Avram
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Violeta Bobe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu