daniel d. marin a debutat cu volumul Oră de vârf (Ed. Geea, 2003), pentru care a primit Premiul pentru Poezie la Festivalul Naţional „Duiliu Zamfirescu” (2003) şi a fost nominalizat la Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Prima (2004). în 2008 a publicat Aşa cum a fost (Ed. Vinea), iar în 2009 L-am luat deoparte şi i-am spus (Ed. Brumar), pentru care a primit Premiul „Marin Mincu” (2010). a realizat rubrici, interviuri şi anchete literare pentru mai multe reviste din România şi a participat la lecturi publice în Spania şi Germania. este realizatorul antologiei Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (Ed. Paralela 45, 2010). în prezent este editor pe site-ul cultural RoLiteratura şi redactor asociat la revista Zon@ Literară.
toată seara
mai întâi i-au legat braţele la spate
cu o funie, el râdea ca un dement,
le scuipa sânge în ochi şi ei se temeau,
aşa că l-au băgat într-un sac gros de plastic
pe care l-au strâns bine, apoi l-au aruncat repede
într-un beci. s-au rugat trei nopţi neîncetat pentru
sufletul lui.
într-o seară, s-a întâmplat să se strângă
toţi la crâşmă. râdeau şi băutura le înmuiase
spaima din suflet. atunci au scos
mesele afară, le-au aşezat una lângă alta
ca la o înmormântare şi s-au desfătat aşa
seara întreagă.
cu o funie, el râdea ca un dement,
le scuipa sânge în ochi şi ei se temeau,
aşa că l-au băgat într-un sac gros de plastic
pe care l-au strâns bine, apoi l-au aruncat repede
într-un beci. s-au rugat trei nopţi neîncetat pentru
sufletul lui.
într-o seară, s-a întâmplat să se strângă
toţi la crâşmă. râdeau şi băutura le înmuiase
spaima din suflet. atunci au scos
mesele afară, le-au aşezat una lângă alta
ca la o înmormântare şi s-au desfătat aşa
seara întreagă.
dimineaţa, umbrele lor se înfigeau
în asfaltul rece şi ei se fereau unul
de celălalt, de parcă ştiau într-un fel
că şi el fusese acolo
împreună cu ei şi băuse şi se desfătase
la masa lor toată seara.
în asfaltul rece şi ei se fereau unul
de celălalt, de parcă ştiau într-un fel
că şi el fusese acolo
împreună cu ei şi băuse şi se desfătase
la masa lor toată seara.
băiatul vecinei de deasupra
Tudor este doar băiatul vecinei de deasupra
care se ocupă câteodată cu vrăji. în toate nopţile îi
aud paşii mărunţi prin tavan
ştiu că ia forma unui taur
şi se smuceşte în camera lui
cu postere pe toţi pereţii în timp ce eu
ca de obicei deschid fereastra şi privesc luna roşie.
dimineaţa Tudor cumpără lapte de la magazinul
din colţ şi merge pe stradă vorbind cu
o fată frumoasă tot felul de chestii neobişnuite că
te şi miri de unde naiba le ştie.
Tudor are fruntea lată părul negru zburlit
ochi întunecaţi obraji tari rotunzi cizme de cowboy
umblă fără sfială printre oameni şi râde adesea.
Tudor este doar băiatul vecinei de deasupra
o femeie mică îmbrăcată mereu în negru.
în toate nopţile aud cum izbeşte
cu fruntea lui lată pereţii
cum tropăie cu copitele apoi brusc se linişteşte sub
mâinile mamei care îl mângâie uşor ca pe un copil speriat
Reusit poemul cu Tudor :)
RăspundețiȘtergere