Vinerea trecută, pe 13 iulie, ne-a citit poezie doamna Nica Vasile. Din nefericire, nu avem niciun fragment pe care să-l putem adăuga cronicii de față.
Opiniile au fost unanime, toți cei prezenți spunând că poeziile citite sunt poezii de început și că, așa cum a sugerat Simona Vartolomei, ar fi indicat să își schimbe stilul, să încerce și altceva, nu doar forma clasică, rimă și măsură. „Aici, în textele prezentate, nu se transmite niciun fel de emoție. Ar mai trebui lectură în mod consistent și exercițiu în egală măsură”, spune Simona.
Dacă Simona a fost categorică, a. g. secară a adus în discuție faptul că cea care a citit nu este la curent cu ce se publică în ziua de azi, în materie de poezie, dar și literatură în genere: „Textele arată o sărăcie, se vede că nu ați trecut prin istoria liricii românești de la origini până undeva în zilele noastre. Se observă și o lipsă de ironie și autoironie”, spune a. g. secară, explicând că, uneori, (auto)ironia face bine unui text poetic; detașarea și, apoi, lecturarea textelor cu un ochi critic.
Simona Toma observă că textele sunt și rămân la un nivel de „familie”, în sensul că nu sunt publicabile și că par a fi mai degrabă texte care să fie lăsate mai departe nepoților sau altor rude apropiate: „Textele nu sunt publicabile; pentru a le publica, trebuie lucru, dacă doriți să ajungeți la un nivel superior.” În pofida acestui fapt, al nivelului textelor, Simona observă că textele au o sensibilitate anume, dar că lipsa de exercițiu nu ajută în vreun fel această sensibilitate.
Diana Balmuș spune că este important ca autoarea să își urmărească gândurile la un mod cât mai profund și că trebuie să încerce să exprime ce simte aceasta, chiar și din planul religios-spiritual, lucru pe care l-au observat și ceilalți membri.
Octavian Miclescu observă limbajul clișeic din textele autoarei, și spune că „sentimentele sunt la fel de profunde pentru fiecare persoană în parte, dar constă în limbaj felul în care exprimăm aceste sentimente”; Anca Șerban Gaiu, din contra, spune că nu contează cuvintele folosite, ci gradul de rafinare al trăirii, observând că, în textele doamnei Nica, „trăirea este la nivel brut, ceea ce nu înseamnă musai poezie”, dar că, iată, în poemul Octombrie există poezie.
Gelu Ghemiș găsește o anumită candoare în texte – un lirism propriu, dar cu un limbaj de dinainte de Minulescu sau ceilalți poeți de după marii clasici, recomandându-i autoarei „să mai vină pe aici”.
Ionuț Vasile spune că nu a găsit în texte acea profunzime care să-l determine să studieze textele, tot Ionuț spune despre texte că „nu sunt catastrofale, ci sunt de început, și se vede acest lucru. Sunt scrise în rimă, un lucru caracteristic poeziei”, conchide Ionuț.
Vinerea viitoare, de la ora 6 seara, ne va citi Nicoleta Onofrei.
Florin Buzdugan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu