(...) (Reia povestirea,
pe un ton distrat) Moşul m-a agăţat într-un bar. Eram cu Ioana. S-a aşezat la
masa noastră şi ne-a luat cu vrăjeli. Trei fire de păr în cap şi alea cu gel.
Mirosea tot localul de la parfumul lui. Avea la gât un lanţ de aur gros cât
degetul meu. (Arată demonstrativ degetul mic) Că dacă suntem studente, că din
ce oraş, că ce vrem să facem în viaţă, că ce biznisuri, vilă şi merţan are. La
sfârşit, când ne-am ridicat, mi-a propus răspicat: „cinci sute de euro să te
vizitez în camera de cămin”. Am acceptat pe loc: cu aşa bani nu te întâlneşti
în fiecare zi.
(Cu silă, alert) Grohăia
ca un porc în călduri deasupra mea. Îmi tot spunea că ce carne moale am, ce
piele fină, ce bine miros. Mă punea să-i fac şi aia şi aia... Mi-era scârbă. La
sfârşit mi-a zis că mă plăteşte dublu data viitoare. „Las-o cu vrăjeala,
moşule, scoate banul!”, i-am tăiat-o eu scurt. Atunci m-a pocnit. M-a luat la
pumni şi picioare. Când m-a lovit în pântece, i-am zis: „te omor, porc
libidinos, că-s gravidă!” Am sărit ca arsă unde ştiam că am un cuţit şi i-am
făcut felul. (...)
(Andrei
Velea – Viaţa prizată cu linguriţa)
„Textul este un monolog ca un poem în proză care ar putea
conţine şi poezie, dar monologul nu se mai poartă de vreo trei decenii din
cauza platitudinilor; subiectul este greu de susţinut fără o documentare în
prealabil; are şi pasaje realizate – într-adevăr, teatrale; nu creează
emoţie/tensiune.” (Victor Cilincă)
„M-a prins demersul artistic; nu se face trecerea dintre
stări şi, implicit, nu are tensiune, încărcătură psihologică; mai are de
învăţat despre structura genului dramatic; are şi o tentă romantică care vine
în contradicţie cu latura criminală a personajului; demarajul a fost bun;
atenţie la punţile de legătură între pasaje!” (Stela Iorga)
„Are inadvertenţe de ritm şi unele pasaje de-a dreptul
patetice care nu se potrivesc subiectului.” (Claudia Samoilă)
„Multe stridenţe de construcţie şi de gândire a
materialului; umorul autorial dă un oarecare cinism personajului; repetiţiile,
prea multe într-un asemenea text, nu-şi au locul; este un fel de lipsă de
respect la adresa cititorului/spectatorului.” (a.g. secară)
„Are fluctuaţii de tensiune care ba creşte, ba scade
şi... textul mai trebuie prelucrat.” (Florin Buzdugan)
Ion Avram
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Claudia Samoilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu