adunare
în camera asta se aude cum
zăngănesc clopoţeii
cozile pline cu venin stau ascunse
undeva în poşete, sub fuste, sub fund, sub scaune
stau în buzunare, la piept
în loc de batiste
zâmbiţi, vă rog
maestrul face poze
cozile pline cu venin stau ascunse
undeva în poşete, sub fuste, sub fund, sub scaune
stau în buzunare, la piept
în loc de batiste
zâmbiţi, vă rog
maestrul face poze
puşcăriaşul
păiajenii îşi întindeau plasa
în beci
lucrau în linişte
nu-i deranjam
lucrau sigur
n-am crâcnit
am fost companioni
când piciorul patului a fost stâlp
de casă pentru unul dintre ei
nu-i deranjam şi n-am crâcnit
iar a doua zi nici măcar atât
omul peşterii
de la început
omul peşterii îşi
puse capul pe piatră
îşi puse capul pe
stâncă şi
stătea în
amorţire
de la început
omul stătea
la auzul iernii
de la început
omul îşi aşezase
capul pe iarbă
la auzul vântului
de la început
femeia dansa
în jurul focului
sângele curgea prin
vine
prin vene şi
încălzea ca un
must
prefăcut abia în
vin
de la început
(am ţipat)
copilul
vocea copilului
s-a frânt
a încercat să
urce scările beciului
scările l-au
învins
l-au învins
buruienile crescute printre scări
încolăcindu-i-se
de picioare
vocea copilului
s-a frânt
i-au căzut şi
ochelarii
şi acum stă
repetând aceleaşi
cuvinte
aceleaşi cuvinte
la poalele
scărilor
înşurubat în
liane
- nu-i nimic
îi zic
- uite, au
înflorit narcisele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu