vineri, 14 septembrie 2012

de-a dreptul apă



adunare

în camera asta se aude cum zăngănesc clopoţeii
cozile pline cu venin stau ascunse
undeva în poşete, sub fuste, sub fund, sub scaune
stau în buzunare, la piept
în loc de batiste
zâmbiţi, vă rog
maestrul face poze



puşcăriaşul

păiajenii îşi întindeau plasa
în beci
lucrau în linişte
nu-i deranjam
lucrau sigur
n-am crâcnit
am fost companioni
când piciorul patului a fost stâlp
de casă pentru unul dintre ei
nu-i deranjam şi n-am crâcnit
iar a doua zi nici măcar atât







omul peşterii


de la început
omul peşterii îşi puse capul pe piatră
îşi puse capul pe stâncă şi
stătea în amorţire
de la început
omul stătea
la auzul iernii
de la început
omul îşi aşezase capul pe iarbă
la auzul vântului
de la început femeia dansa
în jurul focului
sângele curgea prin vine
prin vene şi
încălzea ca un must
prefăcut abia în vin
de la început
(am ţipat)




copilul

vocea copilului s-a frânt
a încercat să urce scările beciului
scările l-au învins
l-au învins buruienile crescute printre scări
încolăcindu-i-se de picioare
vocea copilului s-a frânt
i-au căzut şi ochelarii
şi acum stă
repetând aceleaşi cuvinte
aceleaşi cuvinte
la poalele scărilor
înşurubat în liane
 - nu-i nimic
îi zic
- uite, au înflorit narcisele


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu