La Mulți Ani, Ion Zimbru!

Marcel Chirnoagă, Sirene

Ca o bătrînă care cară lemne  

1.

Întinde toamna mîna peste noi
un stol rănit de păsări călătoare
zei cotropiți de brume și de ploi
îngeri săraci cu pene căzătoare

ne aplecăm de-aceeași grea povară
ca o bătrînă care cară lemne
ne facem foc mereu întîia oară
ne facem rug cutremurați de semne

întîrziem în viața noastră scurtă
chiar dacă timpul curge tot la fel
în patul toamnei mai visăm o nuntă
și-o lună cîștigată în duel

nu poate nimeni să ne ceară vamă
păstrăm iluzii demascăm gunoi
nici noi să nu rămînem fără toamnă
nici toamna să rămînă fără noi

n-am cîștigat pariuri niciodată
dăm împrumut cămăși lui dumnezeu
mîine iubita nu ne mai așteaptă
iubim dreptunghic și murim mereu

și suntem vii și încă este vie
această toamnă cu un singur sens
mereu mai singuri cu o poezie
și mai înalți în jocul sapiens

2.

esenin ne așteaptă pe afară
plîngem un cal înțepenit pe drum
ne aplecăm de-aceeași grea povară
fauști nebuni ai marelui acum

în vîrful toamnei luna se dezbracă
logodnica poetului de cînd
alunecînd o eminească barcă
eram borfași cu șapcă și cuțit

azi auzim cum se ridică pură
rugina-n vii și-n aripile morii
ne învelim cu brumă și cianură
și ne șoptim în gînd memento mori


                                                                      Ion Zimbru