POEME DE BECI

vocea copilului s-a frânt/ a încercat să urce scările beciului/ scările l-au învins/ l-au învins buruienile crescute printre scări/ încolăcindu-i-se de picioare/ vocea copilului s-a frânt/ i-au căzut şi ochelarii/ şi acum stă/ repetând aceleaşi cuvinte/ aceleaşi cuvinte/ la poalele scărilor/ înşurubat în liane (...)                       

(Nicoleta Onofrei – copilul)

Vinerea trecută, părerile au fost împărţite în legătură cu poeziile aduse de Nicoleta Onofrei spre lectură la cenaclu. În timp ce unii ar fi vrut mai mult, textele „oscilând între minimalism şi mizerabilism” (a. g. secară), considerând că valoarea poeziilor a scăzut comparativ cu textele precedente, acum fiind „mult mai decolorate”  (Radu Dragomir) sau pur şi simplu personal nu le-au plăcut pentru că „mai degrabă debusolează, nu dau o direcţie” (Ionuţ Vasile), altora puşcăriaşul li s-a părut „chiar original” (Tudorie Ioana) sau au fost mişcaţi de pasajul cu scările (Iulia Roman, Sabina Penciu), precum şi de poezia copilul în ansamblul ei (Radu Dragomir).

De asemenea, dacă unii dintre membrii cenaclului au văzut o coeziune a textelor, un recognoscibil propriu autorului (Sabina Penciu) sau chiar o repetare aproape obsesivă a laitmotivului claustrării (Simona Toma), alţii au considerat că „temele diferă de la o poezie la alta, nu au legătură” (Violeta Bobe) sau că „prezintă o tipologie” (Tudorie Ioana), fiind „un fel de condiţii ale omului: omul peşterii... copilul... puşcăriaşul” şi marcând totodată „o încercare de a ieşi din beci, de a se regăsi” (Florin Buzdugan).

În privinţa viitoarelor scrieri, a. g. secară consideră că i-ar sta mai bine cu titluri mai ironice, care să dea „un plus de valoare ontologică poemelor”, Tudorie Ioana îşi doreşte titluri mai incitante iar Ionuţ Vasile îi propune să-şi schimbe cu totul stilul.

Diana Balmuş

Vineri, la ora 18.00, la sediul Viaţa Liberă, va citi pentru cenaclu Sabina Penciu.