Simona Vartolomei a
prezentat începutul provizoriu al unui roman, citind şi trei poeme dintr-un
grupaj intitulat „fotografii supraexpuse”, Stela Iorga considerând că nu există
o intersectare consistentă între aceste poeme şi liric, amintindu-i mai degrabă
de poezia declamativă a lui Adrian Păunescu: „tentă de pamflet jurnalistic”, la
proză constatând că există ingrediente literare, că „bucatele sunt bune” dar
lipseşte o anumită „vrajă” care să armonizeze gusturile şi aromele, relaţiile
personajelor mitologice (inspirate din folclorul românesc) părându-i-se reci,
nefireşti... Victor Cilincă a observat la poeme sinceritate, dar şi lipsă de
emoţii iar la proză a apreciat curajul autoarei de a provoca, dar nefiind
convins de atmosfera rural-magică creată de o orăşeancă, de amestecul de
şabloane, arhaisme, neologisme, termeni tehnici precum „incantaţie”... dar
începutul este bun, te face curios, şi cu stilizare, revenire asupra textului,
poate avea impactul dorit. Nicoleta Onofrei: „Îmi plac primele două versuri din
primul poem... Restul, raţional sună bine, dar poezia este altceva... Proza:
parcă n-ar crede în ceea ce a scris”. Cristina Dobreanu: „Poemele mi se par mai
bune...”; Diana Balmuş: „Poezia mi se pare de un realism dureros, de o
amărăciune plină de ironie; proza – reuşită, e greu însă să judeci un roman
după doar trei pagini.”; Ana Maria Panagatos: „Mi-a plăcut stilul retoric al
poemelor. Cel mai mult mi-au plăcut versurile: „iese adevărul de prin
pădurile/rase ca obrazul de soldat... Proza pare un basm, dar anumite expresii
mă scot din atmosferă”; Tatiana Nona Ciofu: „Dacă luăm textele ca exerciţii
este bine... Dar nu ştiu de ce mi-a dus aminte de reţete de bucătărie...”;
Gabriel Ghimpu: „Parcă a venit cu un rezumat” Laurenţiu Pascal: „M-a intrigat,
dar tehnic mai este mult de lucru.”; Victor Cilincă: „E aşa cum ar spune
Hemingway: dacă ştie cum o să continue, va fi O.K.”
a.g.secară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu