HOLOGRAME ALE SUFLETULUI

aveai copilul pe umeri/ urcam smocuri de iarbă/ până la o albie/ înaltă/ cu bagajul făcut/ în care/ de la umăr îmi pierdusem/ mâna dreaptă// din vârf/ lumina păstoasă/ în loc să se arunce în apă/ se aşeza greoaie/ pe un montagne russe/ pe-o casă de bilete/ apărută deodată   

 (Simona Toma – Platou de filmare cu prefix interior)

„Poemele Simonei Toma sunt proiecţii ale diverselor ipostaze ale autorului în lume, care este reflectat fie de montagne russe, fie de pisica bunicii, fie un guguştiuc şi o privire sfioasă, alunecări prin şi în lume de-a v-aţi-ascunselea, fugă de sine cât şi regăsire, disipare şi cumul de emoţii, un spectru emoţional şi psihologic diversificat care creionează un univers sensibil şi dureros de delicat. Poemele au căpătat o reală profunzime, s-au depărtat de jocul de-a cuvintele şi de-a viaţa şi lasă loc unei seriozităţi ghiduş-tragice; imaginile propuse sunt originale şi surprinzătoare cel mai ades, lasă loc inovaţiilor imagistice ad-hoc, ori elaborate. Este remarcabilă uşurinţa aparentă cu care par scrise textele, dar tehnica haiku-ului este extrem de elaborată.” (Stela Iorga)     

„Pendulează între control, instinct şi o încercare de a construi – o muncă ce n-ar trebui să se vadă din spatele poemului; poate crea atmosferă şi cultivă imaginea; este epică, dar şi cu încărcătură poetică; are şi emoţie, putere şi cultivă un soi de ambiguitate care dă bine în poezie.” (Victor Cilincă)

„O Simona Toma maturizată, extrem de lirică; poemele sale sunt ca nişte holograme ale sufletului într-o lume în care lucrurile se dematerializează şi sufletele devin lucruri.” (Anca Şerban)

„Cineva spunea că poezia trebuie, mai întâi – simţită, şi abia, apoi – înţeleasă; pentru mine, Simona Toma vine pe linia simţirii prin sensibilitatea imaginilor, prin tehnica de puzzle căreia, dacă i-ar conferi o anumită coerenţă care să le închege într-un întreg, ar fi foarte bine.” (Viorel Ştefănescu)

„Merge pe un fantastic şi pe un joc prea abstract, cu sintagme ce par căutate; imaginile abstracte par îndepărtate de autor.” (Cristina Dobreanu)

„Simona Toma rămâne aceeaşi, dar pare dedublată într-un fel de doamna Procust – printr-un soi de tensiune a textului care vine din tendinţa de a pune totul într-un pătrăţel; de aceea, nici nu-i prea iese poanta aceea lirică prin care respiră poemul; poemele prezentate astăzi sunt ca nişte cheiţe care încearcă să deschidă nişte uşiţe.” (a.g. secară) 

    

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Stela Iorga.     

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)