Lectură Simona Toma

platou de filmare cu prefix interior

 

aveai copilul pe umeri



Andrea Kowch

urcam smocuri de iarbă

pînă la o albie

înaltă

cu bagajul făcut

în care

de la umăr îmi pierdusem

mîna dreaptă

 

din vîrf

lumina păstoasă

în loc să se arunce  în apă

se aşeza greoaie

pe un montagne russe

pe-o casă de bilete

apărută deodată

 

***

simona toma

mică  

se caţără pe un

top uriaş de hîrtie

să prindă inimi cu bold

 

***

cu spatele lipit

de zidul pielii

cu pumnii strînşi

cu ochii strînşi

cu frica de cădere

în hău

 

***

toamna mişcată

cadru

cu cadru

între asfalt

şi tălpi

 

***

e trecut de patru jumate

în soba bunicii

pisica toarce lung pe gard

ca nişte cărţi de joc ies

prietenii pe uşi

iulia clic clic

fotografiază

 

***

între noi

privirea

pe care aţipesc

guguştiucii

 

***

inima de ghips

Andrea Kowch

într-un cuib

de scorbură

 

***

ţopăind

între semne

de circulaţie

interzisă

 

***

cîţiva oameni

din oraşul acesta

atîrnă de

corzi ancorate

în cer

 

***

uneori

nu te mai aud

cineva îmi citeşte

cu voce tare în

toate limbile pămîntului

 

***

să te tot arunci pe spate

într-un ocean al lucrurilor

mărunte       

unde peştii

îşi umezesc buzele

***

niagare se scurg pe pereţi

aerul se dă cu capul de uşi

doar aici

cărţile se ridică în două pagini

şi pleacă

 

***

după aceea

să rămînă măcar

siluetele noastre bombate

mişcîndu-se sub covor

ca în tom şi jerry

 

***

în gondolă

liniştea curge

dus şi întors

departe

meduzele

Andrea Kowch

se izbesc de mal

 

***

rotesc să văd

cînd se deschide cutia

în care inorogul

îşi scutură coama

cum stropeşte cu

găuri de chei pe hîrtie

***

ne speriem în fiecare zi

că o să coborîm din vis şi

soarele n-o să mai fie o

oală clocotită cu dulceaţă dar

îngerul tot mai aprinde

chibrituri de joint

pentru noi

 

***

în larg prin parc

la marginea patului pe umăr

cu lingura

inorogul-de-călimară

amestecă majuscule în mine

 

say cheese

umflînd colacul

pe muchia malului

cu picioarele atîrnate

în ceaţă

 

aşteptarea ca unitate de măsură

 

pînă cînd cerul oglindă

va imita mişcările

în lumea cu capul în jos

coaja pielii va rămîne

zidul

de care mă izbesc

în plină viteză

 

la trap

inorogul-de-călimară

printre roţile dinţate

simona toma în şa

ţine steag

plasa de fluturi

 

zgomot de fereastră închisă

mersul se rupe din gleznă

într-un perpetuum mobile

un pas cu tine

celălalt cu mine

 

 

Andrea Kowch