Lectură Elena Donea, Cronică de Cenaclu

Inorogul cu papuci albaştri

 

"Îmi tot repet în gînd de cîte ori mă împiedic de papucii tăi albaştri floarea absentă din toate buchetele de flori, apoi mă uit la ceas, te fixez în timp ce dormi şi plec grăbită cu ei în picioare, Victor." (Vizita, Elena Donea)

Se întîmplă să ajungi în faţa unei lucrări de artă plastică modernă şi pentru că întrebarea ce-a vrut să arate artistul? zburătăceşte în labirintul minţii, cu o ruşine venită din teama unui răspuns eronat, spui... artistul ne arată un inorog, chiar dacă ochii au spus din prima că este un cal pe o tablă de şah. Aşa ne-a găsit și pe noi proza citită vineri de poeta Elena Donea. Ne-am pus întrebări privind legătura dintre personaje, dacă au  canafi papucii albaştri încălţaţi/descălţaţi de personajul narat sau dacă e mai bine ca Elena Donea să scrie doar poezie.

Ion Avram s-a arătat surprins de text, pentru că proza Elenei Donea nu seamănă cu poezia Elenei Donea (sic!) şi a făcut presupunerea că ar putea fi o nouă voce a autoarei. Apoi, referindu-se strict la text, a mai spus că "e corect în sensul aşezării lui în pagină, are forţa detaliilor exterioare și a celor lăuntrice, dar se vede o mică deraiere prin existenţa unei prea  mari explicitări, are o sinceritate debordantă care e favorabilă". Stela Iorga a punctat intuiţia artistică nativă şi a luat textul citit ca pe un experiment reuşit datorită talentului autoarei. "Nu mai bate cîmpii şi pune mîna şi scrie poezie!" a dojenit-o Tatiana Nona Ciofu, într-un glas vibrant de poet. Diana Balmuş a găsit în personajul masculin alter ego-ul personajului feminin narator, o dedublare a sa. Viorel Ștefănescu a atras atenţia că nici un comentator n-a ţinut cont de titlu, dar nici nu ne-a luminat explicîndu-ne rostul său. Apoi, după ce a arătat pe text unele erori stilistice care pot fi corectate, a mai adăugat că textul e un joc, un experiment făcut şi de alţii prin "existenţa aparentă a unei incongruenţe de planuri" şi a adus ca drept exemplu Șotron-ul lui Julio Cortazar, "dă senzaţia că e un fragment dintr-un text mai mare pentru că finalul pare a fi oarecum improvizat,  textul e foarte bun ca un început al unei proze surprinzătoare".

                                                                   Simona Toma

 

P.S. Astăzi, la sediul cotidianului "Viaţa Liberă", la orele 18, ne citeşte Ana Maria Panagatos