Mai citeşte-ne, Avrame!

„Privirea printre ramuri, printre frunze, printre fructe. Prin fereastra larg deschisă. Prin zidul clădirii din faţă. Și un miros de pâine caldă de la fabrica din valea oraşului. Prin aburi de cafea. Prin fumul- rotocoale: unu-două-trei, spre tavan. Ţigara- cu stânga. Darabana- cu dreapta: rap-trap! rap-trap! În scândura biroului uscată, scorojită. Ca de obicei. Ca dintotdeauna, parcă. Rapul –cu trei, trapul- cu patru degete. Rap-trap! Rap-trap! Și telefonul de două, de trei ori- scurt. Ridică receptorul.” (I. Avram)

Vinerea trecută l-am ascultat pe Ion Avram citind două fragmente din următorul său roman care vine în continuarea celor două romane deja publicate- „Aşteaptă-ne, Lazăre!” şi „Prin văile Golgotei”. În primul fragment lecturat este prezent Alexandru Ţugui, despre care Viorel Ștefănescu, într-o cronică la „Prin văile Golgotei” apărută în revista Dominus (2002), spune că „ e un fel de om nou, un rural migrat în mediul urban, aflat la graniţa dintre două lumi, fiecare cu moravurile şi mentalităţile ei, şi trăind incomplet în ambele, care, prin reconştientizarea originilor, este pus în situaţia de a-şi (re)defini propria condiţie”. Alexandru Ţugui, ziarist fiind, primeşte prin fax o stenogramă a unei anchete pornită în urma unui furt care provoacă o crimă accidentală. După lecturare, la cald, reacţiile auditorilor au fost oarecum împărţite. Stela Iorga a spus că ironia anchetatorului este „prea pasată, parcă îl aud pe autor în spatele personajului”. Octavian Miclescu, mergând pe aceeaşi idee, a spus că „replicile dialogului sunt regizate, prea la locul lor”. În contratimp cu ei, Marian Chiru s-a declarat mulţumit şi a adăugat că scena anchetei este realistă, iar ochiul său de poliţist a văzut că se simte terenul şubred pe care se află personajul anchetat- Burghelea.

Cel de-al doilea fragment de roman, un poem în proză, a venit, după voinţa autorului, să îndulcească atmosfera lăsată de ritmicitatea anchetei. Cei prezenţi, majoritatea  ocupându-se în afara timpului liber cu poezia, au rezonat mai mult cu acesta, chiar dacă a.g.secară a spus că  “are un lirism deranjant” şi a comparat atmosfera cu cea din “Dumbrava minunată”.

 Închei consemnarea cu părerea unui prozator de meserie, Victor Cilincă. “ Avram are pasiune pentru minuţie, detaliile îl servesc la dăruirea unui sentiment de stabilitate, de credibilitate, aşa cum a făcut Daniel Defoe în "Aventurile lui Robinson Crusoe" prin descrierea obiectelor recuperate din mare. Dialogul este şi de teatru, îl urmăreşti ca pe o carte poliţistă. O să fie una dintre cele mai importante scrieri ale autorului".

                                                                             Simona Toma

P.S. Astăzi, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", ne citeşte Paul Budeanu.