Lectură Sabina Penciu

*

cârpesc păpuși
în curtea din spate
balansoarul scorojit
balanță de amintiri

*

ghemuit în uter
cu coastele crăpate
decembrie cască întunecat

*

păianjenii albi
somnambuli în mine
niște flori ale singurătății

*

când sunt singură
ies demoni din mine
rând pe rând
se așază în colțurile camerei
mă arată cu degetul
și râd

când sunt singură,
lumina,
plumb topit pe pleoape,
e lacrimă

*

griul blocurilor de pe Domnească
spălăcit pe trotuare albastre
ploaia care a întârziat atât de mult
și păsările mute pe raze-portativ
amintiri de astă-vară

*

singure
zâmbetele se desfac
carapacea sufletului
vechi abțibilduri de la tata

*

orașul e alb.iar și-au scuturat îngerii aripile.felinarele clipesc din când în când.crengile par să mângâie creștetul lunii.croncanii,înfipți în zăpadă,sunt pietre la mormântul său.păianjenii îmi colcăie în plămâni.cu fiecare zi,moartea se înghesuie în mine.