în prăpastia dintre şoldul meu drept/ şi pielea-ţi înfrigurată/ se odihneau/ tramvaiele dimineţii/ ca într-un depou/ îmi mâzgăleai grafiti diluat în apa trupului/ fiecare unghi drept al coatelor/ degetele nesigure urlau/ ca nişte copii rătăciţi la periferia oraşului nou/ păsări se izbeau de ferestre/ pereţi clocoteau a trădare/ scrâşneau lemnele de-atâta căldură aleasă/ şi flăcările ne-ar fi ales pe noi/ dacă am fi fost/ naivi în ceaţa dimineţii (Ioana Andrada Tudorie – Zorii zilei noi)
Egale valoric şi întregi structural, textele poetei Ioana Andrada Tudorie îşi determină personalitatea printr-un ritm interior şi o muzicalitate distincte şi prin forţa sugestiei care întreţine şi flutură un voal de inefabil peste scheletul mai mult sau mai puţin articulat al textelor – încarnându-l şi înviindu-l parcă... Şi aceasta, pentru că Ioana Andrada Tudorie are uşurinţa de a scrie, are cursivitate şi imaginaţie şi poate să creeze o atmosferă captivantă.
Tatiana Nona Ciofu remarcă grija faţă de cuvânt, atenţia pentru detaliu, faptul că ştie să transmită starea, liniştea interioară şi echilibrul personajului liric. Se vede o maturizare şi o îmbogăţire a lexicului; metafora are substanţă dar este cam încărcată, cam lipsită de claritate şi de graţie – pe alocuri; nu are tempouri de respirare; are un preaplin şi o bogăţie care irump vulcanic – constată avizat a.g. secară.
Andrei Velea observă că poemele Ioanei Andrada Tudorie curg dintr-o metaforă în alta, dintr-un vers în altul, cam prea obositor, prea aglomerat şi-i recomandă să mai schimbe registrele, să fie mai atentă la silueta poemelor, la forma lor grafică şi, de asemeni, observă că abordarea elementelor din realitatea concretă face bine poemelor. Are o voce lirică bine conturată, dar încă îşi mai caută acea cursivitate specifică poemelor foarte bine realizate la care a ajuns; îşi menţine aspectul liric şi tensiunea, are un tragism bine temperat, evită melodrama, are intuiţia titlurilor; are o eleganţă a spusei lirice care o face unică, are sintagme puternice, realizări lirice momorabile prin tristeţea frumos temperată şi prin armonia interioară remarcabilă – crede poeta Stela Iorga care-i prezice autoarei un viitor frumos în poezie cu acest har în ale scrisului care ar mai trebui, doar, temperat liric.
Simona Toma atenţionează asupra multitudinii de substantive folosite la plural care dau senzaţia de conglomerat, iar Anca Şerban remarcă talentul, dar şi tragismul prea afişat din poeme. Ioana Andrada Tudorie mânuieşte cuvintele în aşa fel încât îşi exprimă într-o notă foarte personală trăirile – conchide Radu Dragomir.
Egale valoric şi întregi structural, textele poetei Ioana Andrada Tudorie îşi determină personalitatea printr-un ritm interior şi o muzicalitate distincte şi prin forţa sugestiei care întreţine şi flutură un voal de inefabil peste scheletul mai mult sau mai puţin articulat al textelor – încarnându-l şi înviindu-l parcă... Şi aceasta, pentru că Ioana Andrada Tudorie are uşurinţa de a scrie, are cursivitate şi imaginaţie şi poate să creeze o atmosferă captivantă.
Tatiana Nona Ciofu remarcă grija faţă de cuvânt, atenţia pentru detaliu, faptul că ştie să transmită starea, liniştea interioară şi echilibrul personajului liric. Se vede o maturizare şi o îmbogăţire a lexicului; metafora are substanţă dar este cam încărcată, cam lipsită de claritate şi de graţie – pe alocuri; nu are tempouri de respirare; are un preaplin şi o bogăţie care irump vulcanic – constată avizat a.g. secară.
Andrei Velea observă că poemele Ioanei Andrada Tudorie curg dintr-o metaforă în alta, dintr-un vers în altul, cam prea obositor, prea aglomerat şi-i recomandă să mai schimbe registrele, să fie mai atentă la silueta poemelor, la forma lor grafică şi, de asemeni, observă că abordarea elementelor din realitatea concretă face bine poemelor. Are o voce lirică bine conturată, dar încă îşi mai caută acea cursivitate specifică poemelor foarte bine realizate la care a ajuns; îşi menţine aspectul liric şi tensiunea, are un tragism bine temperat, evită melodrama, are intuiţia titlurilor; are o eleganţă a spusei lirice care o face unică, are sintagme puternice, realizări lirice momorabile prin tristeţea frumos temperată şi prin armonia interioară remarcabilă – crede poeta Stela Iorga care-i prezice autoarei un viitor frumos în poezie cu acest har în ale scrisului care ar mai trebui, doar, temperat liric.
Simona Toma atenţionează asupra multitudinii de substantive folosite la plural care dau senzaţia de conglomerat, iar Anca Şerban remarcă talentul, dar şi tragismul prea afişat din poeme. Ioana Andrada Tudorie mânuieşte cuvintele în aşa fel încât îşi exprimă într-o notă foarte personală trăirile – conchide Radu Dragomir.
A consemnat Ion Avram
Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ana Maria Panagatos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu