Rătăciri, livezi de cruci, Carmen Neacşu

La şedinţa trecută a debutat în cenaclu Carmen Neacşu, recitându-ne câteva poezii „bine conduse, cu mici denivelări tensionale, care ne dezvăluie o mare sensibilitate bine dozată” (Stela Iorga).

„Textele sunt întregi, autoarea are un simţ al finalului de poem, iar versurile sunt pline de sensibilitate, de profunzime şi de lirism. Carmen Neacşu demonstrază că are proprietatea cuvintelor, nu le foloseşte în mod gratuit, trăindu-le cu responsabilitate”. (Ion Avram)

„Apreciez simplitatea construcţiei şi sensibilitatea din textele sale, care ne duce într-un tărâm mitic unde lunile anului sunt personificate, transmiţând astfel o atmosferă frumoasă în ciuda unor constrcţii facile”. (Marius Grama)

„Poeziile au o frumuseşte naturală şi alternează între naivitate, imagini puternice şi pasaje explicite”. (Nicoleta Onofrei)

Simona Toma observă faptul că textele sunt „asemeni  unei ape curgătoare care pare a fi la fel în orice moment, însă autoarea are capacitatea de a observa micile detalii”, în timp ce pentru Gabriel Mihăilă, textele sunt  „o surpriză plăcută”.

Anca Şerban Gaiu ne atrage atenţia asupra „delicateţei şi a pioşeniei trăirilor ce se desprind din textele prezentate, texte cu pasaje livreşti, unele prea explicite, altele prea preţioase”.

Leonard Matei concluzionează: „o poezie cuminte, rotundă care are presiunea unui dat, fapt care o face interesantă”.

„O poezie meditativă, plastică şi personală” (Gelu Ghimeş)

„De atâta primăvară nebună, / Lemnul în cruci a înflorit! / Văd cimitirul, în care-i şi tata, / Plin de muguri de brad, de stejar, de cireş...” (Carmen Neacşu, Livezi de cruci, fragment)

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a o asculta pe Simona Toma.

Octavian Miclescu

Teiubesc-uri necunoscute piciorului de om saturat

Gabriel N. Mihăilă întors

 Săptămâna trecută ne-a citit Gabriel Mihăilă, poet care a debutat editorial luna trecută cu volumul “Între mine e alb, negru şi tu la mijloc”.

        Textele prezentate sunt evaluate de către Ion Avram drept “poezii suficient de ample şi de stufoase, unitare ca limbaj şi ca retorică, dar care suferă din punctul de vedere al omogenităţii formei şi a stilului. Sunt pasaje care te duc cu gândul la André Gide, iar altele la Marin Sorescu. În ciuda faptului că are pasaje cu poezie şi cu incursiuni psalmice, nu reuşeşte întotdeauna să «semantizeze», să se aşeze pe text”.

Stela Iorga le-a recepţionat ca pe “interferenţe lirice dintre poezie şi proză, texte pedante şi pline de truism, cu inserţii de scenariu de film, cu tensiuni nu întotdeauna bine susţinute”, iar Cristina Dobreanu suţine punctul de vedere al Stelei Iorga, “inserţii lirice, expresii poetice dar şi pasaje redundante”.

“Un îndrăgostit foarte talentat, care nu şi-a găsit însă forma în care să se simtă cel mai confortabil”, vine caracterizarea lui Marius Grama, apoi “în volumul de debut are un joc inteligent, însă aici foloseşte o filosofie sterilă, este sfătos, dă sentinţe, lucruri ce conduc textele spre eseistică, lipsind astfel poezia de profunzime”.

“Vrea să fie un cronicar al timpului modern”, ne spune Gelu Ghimeş.

“Un autor talentat, care face abuz de şiretenie în textele sale pentru a ne păcăli. Compune texte cu o încărcătură puternică însă le cosmetizează prea mult” (Tudor Neacşu). “Îţi dă impresia că este un singur text alcătuit dintr-un strat de muzică şi unul de zgomot, cel de-al doilea umbrindu-l pe primul” (Carmen Neacşu).

“Există un gen de texte care, dacă sunt interpretate în stilul lui Gălăţanu, pot smulge foarte multe aplauze spectatorilor” e de părere Simona Toma  (care consideră că?) “Autorul foloseşte multe clişee, textelor lipsindu-le «poanta» iar pe alocuri poezia transpare din uşurinţa scrisului”.

Anca Şerban Gaiu, o fană declarată a autorului, este “convinsă de faptul că acesta va învăţa să se autocenzureze” şi va evolua negreşit în modul său de expresie.

Fănica Dumitrache este de părere că autorul face un pas spre viitoarea sa nuvelă iar Ana Maria Panagatos conchide: “are un talent de necontestat, dar are şi scăpări, autorul fiind un om nehotărât în modul de exprimare”.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a o asculta pe Carmen Neacşu.

Octavian Miclescu

prin mere/ sforile treceau

foto: a.g.Secară

Laurențiu Pascal, „școlit de Cenaclul Literar Noduri și Semne”, a debutat în plină seară de cenaclu, adică, așa cum se obișnuiește într-ale întâlnirilor noastre, vineri. Volumul său, Peisaje și alte sentimente, editat de Fundația Culturală Antares, a fost lansat (la Score) într-un spațiu neconvențional, dar obișnuit nouă pentru desfășurarea ședințelor târzii, într-un decor inedit, pus la cale chiar de autor.  Chiar dacă detaliile acestea, urmărite atent, au fost, cumva, sarea și piperul, scuzați!, mărul și sfoara, sau cuvântul și aripa evenimentului, din pricină de spațiu, n-am să insist în această arie. Mai departe pe firul epic, nimeni n-a lăudat pe nimeni, s-au exprimat păreri, în timpul și după desfășurarea acțiunii, așa cum se întâmplă în această „stare de spirit, Noduri și Semne” (citat din Miti), aici, unde chiar și câr/cotelile au locul lor în batistă sau după dosul palmei.

Ne(câr)cotind, a. g. secară, postfațatorul volumului de versuri, ne-a spus că „ceea ce a așezat (Laurențiu Pascal) între paginile cărții este un diamant șlefuit așa cum trebuie..., așteptarea (debutului) dând la el rod bun: și-a găsit o voce autentică, depășindu-și bâjbâielili, încercările mai mult sau mai puțin stridente de a inventa ceva nou...”. Apoi, Corneliu Antoniu, președintele filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România, editorul cărții, ne-a dezvăluit că lumea volumului este una normală, simplă, și autorul ne-o dezvăluie cât se poate de firesc pe parcursul lecturii. Marius Grama a vorbit de începuturile pascaliene de la Gellu Naum, din revista studențească  Drumețul Incendiar și, apoi, regăsirea lui în (i)realitatea imediată. Cronicar din cele mai bune timpuri din noduri și din semne, Ion Avram a spus ceva foarte important, ceva încurajator, ceva de-aproape. Tot de-aproape, cum îi stă bine, a cântat și Hippie.

Cei ce-au fost prezenți la eveniment știu cam cum s-au desfășurat forțele, mai puțin Laurențiu Pascal care, deși a fost în miezul lucrurilor, spune că, probabil din pricina emoțiilor, habar nu are cum a fost.

                                                          Moderator și cronicar fără-ncotro,

                                                          Simona Toma

P.S. Vineri, 11 aprilie, pe la orele 18.00, la sediul cotidianului Viața Liberă, ne va citi Gabriel Mihăilă alte texte decât cele apărute în volumul său abia lansat.

Ce-i în facebook, pardon, nu-i în poezie!

Eugenia Tănase, o nouă apariție în cenaclu, ne-a citit un soi de texte aproape de inima dânsei și mai puțin aproape de noi, cei prezenți. Fiind prima lectură, cum se obișnuiește, se acordă o oarecare toleranță precum o schimbare de ton, dar nu se tolerează lipsurile, nimicurile, sau ce nu se găsește în, pe, sau printre rânduri. Bineînțeles, au existat și încurajări. De exemplu, Victor Cilincă a văzut o speranță în autor văzându-l ca un posibil eseist. Alții au încurajat prin trimiterea autorului la unele lecturi, poate, mai serioase și eu aș mai adăuga că și pentru aceasta e necesar un oarecare discernământ . În acest sens, Stela Iorga a sfătuit-o să citească infernal, pentru că producțiile actuale sunt doar „poezii de uz intern”. Marius Grama a văzut multă sensibilitate brută, dar fără poezie. Anca Șerban-Gaiu a mers mai departe și a văzut în „simțirea” (prezentată) că poezia, pe viitor, “se va ivi de undeva”.

Uneori mi-aș dori să fiu optimistă și să cred într-o evoluție extraordinară după o primă lectură eșuată a vreunui lector, dar din câte s-au petrecut prin cenaclu până mai azi...mi-e greu să cred în asta. Așa, căutând cu lumânarea sensuri și sensibilități poți avea senzația, mai mereu, că există ceva ce-ți scapă printre degete și de cele mai multe ori e tocmai poezia. Optimiști, după câte am aflat, au fost Adrian George Secară  și Andrei Velea, pentru că au încurajat venirea Eugeniei Tănase la cenaclu, deoarece au văzut “ceva” în  postările dânsei pe facebook. Eu știu, tu știi și noi știm că poezia este peste tot, dar când există share, copy, paste și poze frumoase însoțite de cuvinte inteligente nu-mi vine, vorba aia, să „ like” din prima.

Una peste alta, seara s-a încheiat cu Gabriel N. Mihăilă care-a venit direct de la lansarea volumului său de debut cu titlul În mine e ALB, NEGRU și TU la mijloc, a mai spus câteva lucruri despre cartea sa (ceea ce-a uitat să spună la vremea lansării) și ne-a oferit câte un exemplar fiecăruia.

Închei spunându-i Eugeniei Tănase...nu te supăra, frate, cam așa stau lucrurile pe-aici!

                                                                   Simona Toma

P.S. Vineri, 4 aprilie, avem, în Score Pub, lansarea lui Laurențiu Pascal, deci ședința se va desfășura acolo începând cu orele 18,30. Veniți la Pascal, pentru că are Peisaje și alte sentimente!