Rătăciri, livezi de cruci, Carmen Neacşu

La şedinţa trecută a debutat în cenaclu Carmen Neacşu, recitându-ne câteva poezii „bine conduse, cu mici denivelări tensionale, care ne dezvăluie o mare sensibilitate bine dozată” (Stela Iorga).

„Textele sunt întregi, autoarea are un simţ al finalului de poem, iar versurile sunt pline de sensibilitate, de profunzime şi de lirism. Carmen Neacşu demonstrază că are proprietatea cuvintelor, nu le foloseşte în mod gratuit, trăindu-le cu responsabilitate”. (Ion Avram)

„Apreciez simplitatea construcţiei şi sensibilitatea din textele sale, care ne duce într-un tărâm mitic unde lunile anului sunt personificate, transmiţând astfel o atmosferă frumoasă în ciuda unor constrcţii facile”. (Marius Grama)

„Poeziile au o frumuseşte naturală şi alternează între naivitate, imagini puternice şi pasaje explicite”. (Nicoleta Onofrei)

Simona Toma observă faptul că textele sunt „asemeni  unei ape curgătoare care pare a fi la fel în orice moment, însă autoarea are capacitatea de a observa micile detalii”, în timp ce pentru Gabriel Mihăilă, textele sunt  „o surpriză plăcută”.

Anca Şerban Gaiu ne atrage atenţia asupra „delicateţei şi a pioşeniei trăirilor ce se desprind din textele prezentate, texte cu pasaje livreşti, unele prea explicite, altele prea preţioase”.

Leonard Matei concluzionează: „o poezie cuminte, rotundă care are presiunea unui dat, fapt care o face interesantă”.

„O poezie meditativă, plastică şi personală” (Gelu Ghimeş)

„De atâta primăvară nebună, / Lemnul în cruci a înflorit! / Văd cimitirul, în care-i şi tata, / Plin de muguri de brad, de stejar, de cireş...” (Carmen Neacşu, Livezi de cruci, fragment)

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a o asculta pe Simona Toma.

Octavian Miclescu