Poezia lui Marius Grama,
prezentată vinerea trecută, „este o diatribă îndreptată către sinele autorului,
cu un ton sarcastic, vehement, plin de tristeţe şi de amărăciune, demonizând realităţile
societăţii într-un mod inedit, societatea fiind osândită la o penitenţă într-un
registru ironic de o atmosferă aparent salvatoare”. (Stela Iorga).
Prin Autodenunţul său, Marius „se ridică împotriva propriului ego, se
înveşunează asupra a ceea ce ne obligă viaţa să trecem, ca apoi, asemeni
«Baladei vesele despre crâşmari» a lui Froançois Villon, să dezvăluie o dorinţă
de mântuire, de înviere”. (Ion Avram).
Simona
Toma
observă o dedublare abordată dintr-o perspectivă ambiguă, care intrigă. Autorul
se studiază pe sine din interior spre exterior şi invers.
Dintr-un alt punct de vedere, poezia
„este alcătuită din cuvinte de sticlă prin intermediul cărora Marius Grama
devine transparent, incendiind în acelaşi timp toate lucrurile care-i displac”.
(Carmen Neacşu)
Eugenia
Tănase priveşte
Autodenunţul drept o confesiune către
sine, iar Nicoletei Onofrei îi
aminteşte de „Însemări din subterană” a lui Dostoievski.
„În acest text, Marius abordează
problematica neputinţei de a se mântui şi, ca o ironie supremă, cere mântuirea
unei instituţii de stat. Sfârşitul e teatral, iar autorul se salvează prin
propria raţiune asemeni societăţii, dar nu e de natură metafizică” (Leonard Matei).
„Cu un lirism bine conturat, unde
nu ai loc să arunci un ac, autorul dezvăluie o dorinţă de libertate, de a nu fi
încorsetat de tipare” (Anca Şerban Gaiu).
În concluzie, Marius Grama, prin
poezia Autodenunţ, nu face decât
să-şi contureze un stil aparte şi să-şi cristalizeze propriul său mod de
expresie, propriile note lirice asemeni – vorba Stelei Iorga – unui clavecin bine temperat.
Şi nu în ultimul rând, vocea
autorului: pentru toate acestea / să îi
legaţi funia străzilor de braţe / şi să tragă după el palatul poporului / cu
tot cu sufletele care îi consumă istoria.
Acestea fiind spuse, vă aşteptăm
şi astăzi, de la ora 18:00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, pentru a-l
asculta pe Victor Cilincă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu