 |
| foto: a.g.secară |
“Doamne,
puiul crede cerul coaja altui ou/ din care o să iasă într-o zi din nou,/ dar ce
absurd și banal este acest gând,/ ca o biserică cu turlele-n pământ,/ de fapt, știi
aceasta, doar ești Dumnezeu!...”
(Ion
Avram, Cioburi de clopot)
Săptămâna
trecută prozatorul Ion Avram s-a
îmbrăcat în haine de poezie, a scos din sertare niște texte și a ales să ne
citească zece poeme plus alte trei. După lectură, luându-și inima în dinți, Tudor Neacșu a început discuția și s-a
declarat autocenzurat, pentru că nu poate fi decât subiectiv, că a fost și nu a
fost surprins de poeme, că găsește în poezia lui Ion Avram bucăți importante
din proza lui Ion Avram. Victor Cilincă
a făcut o analiză iscusită pe texte purtând un dialog umăr la umăr cu prietenul
său întrebându-l la un moment dat, tot prietenește, dacă a încercat să scrie și
proză. Apoi, a spus că influența versului popular i se potrivește, dar are și
influențe din Sorescu, din Arghezi, a mai găsit și ceva Zimbru, că îl
deranjează unele rime și că i-au plăcut doar trei texte din cele prezentate, “ceea
ce-i mult”. Un text i s-a părut ireproșabil, “parcă-i un blestem, parcă nu-i
inspirat, parcă-i făurit de-un meșter popular”; pe altul ar fi trebuit “să-l
isprăvească mai devreme”; altele “nu sunt sincere, par a fi scrise pentru a da
bine”. A.G. Secară s-a gândit că ar
fi bine ca aceste poeme să fie strânse într-un volum pentru a se putea vedea
impactul poemelor asupra cititorilor ce nu-l cunosc pe prozator și, mai mult
decât atât, ar putea fi considerat un capitol ce ține de istorie literară (gălățeană).
Leonard Matei a văzut “momente de
rimă” care nu-i convin, dar și momentele în care autorul „ a stat în
starea de poezie”.
Carmen Neacșu a observant zone
vulnerabile, sensibile și multă timiditate a autorului “care ar putea împiedica
izvorul poeziei”.
A consemnat,
Simona Toma
P.S. Astăzi, în același loc și la aceeași oră
aproximativă, adică la “Viața Liberă”, pe la șase pi em, citesc eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu