 |
| foto Iulia Kelt |
„Carmangeria Solomon se afla în centrul orașului. Avner răsfoia rapid un
teanc gros de facturi. Bea un ceai. Îi plăcea să-l soarbă cu înghițituri mici.
Asculta glasurile copiilor care se jucat în piațeta veche. O ploaie de vrăbii
inunda orașul. Păsările curgeau pe acoperișul clădirilor, pe copertina magazinelor,
a ceainăriei, pe cupola fântânii arteziene, pe caldarâmul de piatră. O explozie
puternică potoli gălăgia. Liniștea fumegătoare se ridică în rotocoale. Larma
vrăbiilor se reînteți. Avner acoperi trupurile adunate în mijlocul pieții cu
saci de plastic.”
(Anca Șerban Gaiu – Plasa)
În urmă cu o săptămână, Anca Șerban Gaiu ne-a urcat în autocar și ne-a
condus pe o șosea întortocheată printr-o lume stranie și semită. Ion Zimbru a declarat
sus și tare că drumul îl îndeamnă la levitație și că ar mai exista o șosea
alternativă, a poeziei, care ar fi fost mai bună de urmat. Ion Avram a adăugat
că poezia și proza pot converge, atenția la detalii recomandând-o pe autoare
pentru proză, în acest caz fiind, totuși, prea îndrăzneață. Victor Cilincă s-a
așezat confortabil în scaun și a admirat atmosfera, căldura și forța
descrierilor, dar s-a simțit deranjat de alambicare și dialogul nefiresc.
Aceleași lucruri le-a apreciat și Simona Toma care, în schimb, a observat personajele
românești cu nume semite și ambiguitatea destinației. Octav Miclescu s-a simțit
confuz la prezența unui număr mare de planuri care, după părerea sa, ar fi
trebuit să fie adunate într-un soi de deznodământ, adăugând că numele sunt
insuficiente pentru o descriere. Împreună cu el, A. G. Secară a observat lipsa
clarității. Nici lui Paul Budeanu nu i-a fost clar deznodământul, Carmen Neacșu
a considerat că toată treaba mai necesită cioplire, iar Gelu Ghimeș a considerat
drumul prea divers, încărcat și lipsit de imagini și a declarat că, personal,
s-a pierdut.
Paul Berenștain
nu prea mi-a placut!!!!!Dar pentru o incepatoare frumoasa merge!
RăspundețiȘtergere