CRONICĂ DE CENACLU: Capitalism la ”Second Hand”

Victor Cilincă ne-a citit, vinerea trecută, un fragment din piesa de teatru "Second Hand", numită şi "Centaurul", care are în centrul ei două personaje puternice: Baban, un bătrân cu picioarele paralizate, fost comunist, imobilizat într-un cărucior, şi Bebe, un tânăr surd, aflat la vârsta majoratului.

Ion Avram remarcă umorul de situaţie, succesiunea replicilor, mişcarea scenică, precum şi ironia făcută la adresa capitalismului nostru sălbatic. El identifică numeroase zone în care apare poeticul şi consideră că întreg textul este o metaforă. Stela Iorga observă puterea de caracterizare a personajelor, făcută preponderent prin dialog, dar şi hazul trist, pe alocuri grotesc, care însoţeşte fragmentul, de la un capăt la celălalt. Anca Şerban-Gaiu spune că a reuşit să vizualizeze totul şi compară personajele cu Yin şi Yang, elemente interdependente ce încropesc simbolul centaurului. Fănica Dumitrache e de părere că handicapul personajelor se regăseşte sub altă formă la fiecare om în parte. Cristina Dobreanu identifică două tipologii specifice tranziţiei noastre: un fost comunist şi copilul cu handicap, simbol al unei societăţi deschise spre viitor. Aceasta consideră că fragmentul este încărcat de dialog şi crede că prezenţa mai multor didascalii ar servi caracterizării personajelor.

Victor Cilincă ne-a prezentat şi cartea "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov. Scris în cinci ani şi tipărit la zece ani după ce a fost terminat, romanul prezintă vizita diavolului în lumea sovietică. Pe lângă suprarealism şi umor absurd, găsim şi o poveste de dragoste. Autorul foloseşte tehnica contrapunctului, alternând naraţiunea pe două planuri. Victor Cilincă spune că descrierea Moscovei din anii '20 este echivalentă, în universul plastic, cu "Grădina plăcerilor" de Hieronymus Bosch.

Astăzi, începând cu orele 18.00, la sediul cotidianului "Viața liberă", citeşte Marius Chiru, iar flashul literar va fi prezentat de mine. 

Sabina Daniela Penciu

CRONICĂ DE CENACLU: Erotismul bine temperat

Octavian Miclescu. Tudor Neacşu. Adi Secară. Andrei Velea. În apropiere de „Valentine´s Day” - literatură erotică. Proiectul „IV romane” - lecturi publice din romane în curs de elaborare. Seară organizată de Librăria „Donaris”. Mai timid, mai roşind (şi… chiar n-a fost cazul!), au păşit vineri seară în „Donaris” (full!) tinere, tineri şi de alte vârste, (aproape) tot Cenaclul „Noduri şi Semne” în păr, căci acolo „semnează” la greu cei patru muschetari.

Miza erotismului nu pare să fi atras mai straşnic decât faptul că, după  atâtea lecturi publice ale celor patru din romanele în lucru (până acum, doar la Librăria „Humanitas”), lumea îi ştie! Eleganţa dialogului, umorul, atmosfera intimă au dominat o seară de aliniere a planetelor… literare, pentru că lectura s-a suprapus peste seara de cenaclu. Au fost citite doar pasaje erotice - a fost literatură, domnule, nu exagerări frivole; de altfel un spectator matur reclama chiar cuminţenia textelor - motiv să „sară” apoi din raft Emil Brumaru şi alţii.

•  

Starostele adunării, profesorul, traducătorul şi cititorul Doru Căstăian, a fost parcă şi mai în formă, ca amfitrion, decât arată de obicei la această serie de lecturi. A fost un câştig net: să asculţi, să compari patru stiluri total diferite! Mi s-a părut şi că autorii au făcut, pentru o seară, schimb de stiluri. Astfel, hâtrul marinsorescian Miclescu, din al său mai vechi „Decojitul cerului” (superb titlu!), s-a transmutat parcă în proza semnată de Neacşu. Miclescu (se simte respiraţia romancierului pregătit să dea o carte mare, cel puţin ca volum) şi-a permis să nu se emoţioneze, tratând fotografic, cu sexperimentalismul ataşat oarecum modei, niţel minimalist, parcă din mai vechiul Velea. Neacşu s-a dovedit iar un neoclasic bine stăpânit, cu umor şi întorsături neaşteptate, cu realism crud, moromeştean de Dobrogea. Tuşe frivole, franţuzeşti, umor à la Woody Allen, mizând pe nebunia lui „ce-ar fi dacă…?” (şi autorul poate muuult!) dau la cultivatul Secară măsuraconaisseur-ului lecturilor. Puţin formal în paginile sale recente cu personaje politice cam utopice, Velea aduce acum o senzualitate plăcută, pe care nu i-o bănuiam.

Astăzi, la cenaclu, va prezenta un autor celebru. 

Victor Cilincă

Invitat pe blog: Octavian Perpelea

un cavou numit dorinţă

tinereţea s-a dus

animalul nu mai e la manete
de ani buni tot încerci să fii din nou împăcat cu tine
ca pe vremea când era îndeajuns
să-ți sugi degetul pentru
a simţi bucuria vieţii

acum nu mai aştepţi nimic

eşti antropologul ală plictisit să mai caute

tribul care ar fi putut face din el o celebritate

nu te mai gândeşti la trecut ori la viitor

pata de pe chiloţi desenează perfect harta

destinului

stil vechi

a murit nea Oane

bătrânul lăutar

rapsodul bucuriilor simple

din mahala

de 40 de ani nu a mai suportat

să vadă viaţa

altfel decât cu un pahar

în mână

de 40 de ani cerşind

ţigări & o duşcă

sprijinit de peretele

cârciumii

moartea nu avea

cum să-l suprindă

era mereu în gardă

a avut o femeie

cinci copii

& un cuţit

astăzi doar cuţitul îi mai simte

lipsa

morte a Venezia

muream la Veneţia

muream de grija altora

& de ciudă

ca nu-s la Mamaia

muream împreună

cu capra vecinului

murmurând

brânză

mânz

pupăză

viezure

varză

muream româneşte

mai mult la mişto

în direct

la senzațional

și-n exclusivitate

dixtracţie

mi-am injectat

în inimă o doză de botox

iar acum mă plimb

cu gondola pe

cheiul Dâmboviţei

trimit bezele pescăruşilor

& cetăţenilor curioşi

care-mi zâmbesc

ca nişte copii somalezi

flămânzi

puşi să pozeze

captarea atenţiei

îmi bag degetele la

tocul uşii apoi

trag uşa cât pot de tare

şi-ncep să urlu

până ce vecinii află că

exist

până ce întreaga umanitate află că

exist

până ce Dumnezeu află că

CRONICĂ DE CENACLU: Între teribilism şi emoţie

Vinerea trecută, Florin Buzdugan ne-a citit un grupaj de zece texte, despre care Ilie Răpcianu este de părere că sunt interesante, însă nefinisate şi lipsite de filonul poetic.

Victor Cilincă vede grupajul ca pe un jurnal foarte cerebral, cursiv, însă cu porțiuni plate. Acesta spune că autorul ar fi trebuit să introducă elemente care să emoţioneze, deoarece fără acestea textul este un dicteu de la un capăt la celălalt.
Stela Iorga crede că predomină o pseudoagonie existențială, toate stările părând a fi voit gestionate, astfel că idealurile sunt aplatizate. Vocabularul, deşi e dominat de termeni pretenţioşi, este un câştig pentru texte. În final, aceasta consideră că poemele aduse reprezintă un pas înainte faţă de cele anterioare şi că autorul încă se mai caută stilistic.
Ion Avram remarcă noua relaţie dintre poet şi cuvânt, valorificată prin vocabular, însă e de părere că acesta cade într-un soi de teribilism, dar şi retorism. Textul este prozaic, încărcat de dicteuri care nu au legătură între ele în zidirea sa, cuvintele sunt puternice, dar preţioase.
Anca Şerban Gaiu îl preferă pe poetul Florin Buzdugan de odinioară, nu pe cel actual, furat de moda scriiturii lirice. Ea observă o detaşare faţă de propria persoană şi îl sfătuieşte să se întoarcă la sine însuşi.
Marius Grama menţionează faptul că textele sunt sărace în metafore şi că există un exces de neologisme pe alocuri; acestea sunt lipsite de afect şi par scrise la normă.

Anca Şerban Gaiu ni l-a prezentat pe Matei Vişniec poetul, autorul fiind mai cunoscut pentru opera sa dramatică. Aceasta a remarcat în textele cuprinse în antologia "Oraşul cu un singur locuitor" o distanţă critică şi ironică a poetului faţă de propria gravitate şi numeşte poemele "halucinaţii lingvistice".

Astăzi, de la 18,30, şedinţa de cenaclu se va ţine la Librăria "Donaris", în cadrul proiectului "IV Romane".

Sabina Daniela Penciu