Cronică de cenaclu: Scânteietoare

De ceva vreme, colega noastră de cenaclu, Anca Șerban Gaiu, își încearcă pana (pixul sau tastatura) în teatru. Și îi iese! E foarte bine că citește mari nume ale teatrului contemporan în paralel cu primele ei încercări dramaturgice. Ceea ce ne-a prezentat vineri s-ar putea numi un „poem dramatic”. A surprins prin umor, printr-o anumită filosofie bine găsită, fără să exagereze și, înainte de toate, prin tematica pe care și-a propus-o. Anca nu renunță la poezie nici în teatru, ceea ce dă farmec replicilor. Așteptăm cu interes continuarea și prima reprezentație.

Oralitate specifică teatrului și un crescendo susținut. Crește bine și personajele se definitivează. Spumos pe alocuri. (Marius Chiru)
Este un „bau-bau” în teatru. Mai că-mi vine să mă las. E un poem dramatic absurd. Are umor și gingășie. Are filosofie de bună calitate. Are strălucire. Motanul pare din Bulgakov. E absolut scânteietoare ca scriitură. (Victor Cilincă)
Miza, deocamdată, nu am văzut-o, dar mi-e plăcut stilul vioi. Teme majore într-un registru minor. Un pariu reușit. Trebuie o poveste închegată. Eu nu aș vedea o miză minoră. Punctează bine cu umorul. (Stela Iorga)
M-a uimit. O împletitură foarte frumoasă. În spatele umorului e o dramă. Ești pe un drum foarte bun. (Carmen Neacșu)
Vreau să îmi iau bilet la această piesă. Un început puțin ezitant. Am reținut multe imagini și replici. Forte viu dialogul. (Iulian Mardar)
Bine ancorat în realitate. Epicul rezidă din succesiunea uluitoare a replicilor. Un dialog vioi și bine condimentat cu inserții poetice. (Ion Avram)
O atmosferă nonconformistă. Textul are fluență. Are capacitatea de a-l multiplica spre infinit. Nu am văzut intriga. Nu am văzut o individualizare a personajelor. Pare un monolog împărțit. Personajele nu au identitate. Nu am simțit o dinamică a piesei. (Cezar Amariei)
Mi-a plăcut mult cum a început piesa. Apoi am început să fiu confuz. Nu am reușit să identific povestea. Are foarte mult umor. (Ioan Gh. Tofan)
Ar trebui să fie maxim trei îngeri, numerotați. Nu trebuie nume cunoscute. (Paul Budeanu)

Vineri, 27 aprilie, orele 18, sediul „Viața liberă”, colega noastră Cristina Dobreanu ne va citi o cronică de carte. 

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Frumusețea imperfecțiunii

Atunci când o lectură provoacă, se lasă cu discuții lungi la cenaclu. Poemele prezentate de Stela Iorga au părut ca desprinse dintr-un film noir, amintind, cu tonalitatea lor sumbră și cu zgârcenia vocabularului, de celebrul Bacovia. Unii colegi au apreciat realizarea estetică, alții ar fi vrut o poveste mai clară și mai puține cuvinte atât de încărcate de semnificații. Dar nu e sensul unui cenaclu să îi spună unui autor cum să procedeze. S-a discutat aprins și s-a filosofat mult despre legătura dintre lumea fizică și poezie, despre libertatea artistului și despre frumusețea imperfecțiunii.

Versurile Stelei Iorga m-au bucurat mult. A făcut un alt salt, e o altă etapă. Este plină de semnificații. Este sumbră până la a fi apocaliptică. Sunt texte care o recomandă. O recunoști că e Stela Iorga. (Ion Avram)
Am felicitat-o deja. Ne bucură estetic textele, dar ni se face un pic pielea de găină. Arată partea sumbră a lumii. Păianjenul poate fi un clown care o inspiră. (Adi Secară)
În spatele păianjenului e singurătatea crucii. E un gol imens, e un pustiu. Multe idei pe care aș fi vrut să le scriu și eu. Un regal de poezie. (Iulian Mardar)
Ceea ce m-a mișcat e ideea care stă la baza tuturor poemelor: la Dumnezeu, Ființa Supremă, poate să ajungă chiar și cea mai neînsemnată ființă, un păianjen cu cruce. Ideea textelor e înălțătoare. (Anca Șerban Gaiu)
Cred că e un autoportret foarte frumos. "O arătare frumoasă/ dar plină de scârbă". E o lehamite cu care mă identific total. Textele nu trezesc o dragoste la prima vedere. Dar la a doua sigur! (Daniel Lungu)
O poezie foarte profundă. M-a atins în multe pasaje. (Carmen Neacșu)
Ceea ce face Stela aici este o încifrare a mesajului și aparține "fișei postului" unui artist. (Octavian Miclescu)
Puternic, impresionant, tragic. Mi-a plăcut foarte mult grupajul. (Marius Grama)
Simbolurile sunt prea programatice. Atunci când uitați motivele, versurile sunt mai libere, mai poetice și mai moderne. E o manieră cam îngroșată și greoaie. Cuvinte prea pline de semnificații. (Cristina Dobreanu)

Astăzi, va fi o zi plină pentru cenaclul nostru. La orele 14,00, vom fi găzduiți de Colegiul Național "Vasile Alecsandri", unde "Caravana literară Noduri și Semne" va face un nou popas. Seara, la ora 18,00, ne vom întâlni în sediul "Viața liberă", unde Anca Șerban Gaiu ne va delecta cu teatru.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Omul vag și cenaclistul miop

Când "omul vag" îl întâlnește pe cenaclistul care suferă de miopie, hipermetropie sau astigmatism, toată puterea cenaclului "Noduri și Semne" se sprijină pe brațele unor perechi de ochelari. Dacă acestea (cu tot cu lentile, evident) au fost uitate acasă, personajul construit de Andrei Velea în urmă cu 17 ani, pe vremea când era student, devine cu atât mai lipsit de substanță, mai mediocru și mai grotesc. Un grupaj din care autorul ne-a citit încă de pe vremea cenaclului "Anton Holban", coordonat de regretatul profesor Constantin S. Dimofte, și despre care mărturisește că ar fi avut drept sursă de inspirație, pe de o parte, "Revolta maselor", a lui José Ortega y Gasset, pe de alta celebrul "Mopete", construit de Mircea Ivănescu.

Iulian Grigoriu: "Constat o coerență, o unitate stilistică, un univers conceptual bine conturat, fără ezitări și fără erori în sensul unor exagerări proprii acelor ani ai tinereții, când a fost scris "omul vag". Se vede experiența de cenaclu. O expresivitate care bate spre conturarea unui alter ego, o oglindire a eului poetic. Ce este omul, daca nu ceva vag? Nu avem un concept bine definit si unanim recunoscut pentru om, pentru Dumnezeu. Poemul "de profundis" este un mic manifest de ontologie poetică."
Anca Serban Gaiu: "Am mai întâlnit conceptul de om vag chiar în cenaclul "Noduri și Semne", la Alexandru Maria, care a scris "omul metodă". O identitate impersonală, ironică, fragilă. Această formă de poem ar trebui să fie susținută de o metaforă mai puternică. Poemele sunt ușor discursive."
Cezar Amariei: "M-a surprins să aflu în ce perioadă a scris aceste poeme. Pentru o creație din studenție, e realizată cu mult talent. Am văzut aceste texte ca pe niște exerciții suprarealiste de recompunere. Nu m-a deranjat sărăcia de metafore."
Iulian Mardar: "Am remarcat coerența și imaginile puternice. Găsesc o legătură între "omul vag" și "1984", romanul lui Orwell. Așteptam o revoltă din partea personajului."
Octavian Miclescu: ""Omul vag" a reprezentat cristalizarea în stilul lui Andrei Velea. Până atunci au fost căutări, exerciții de stil. Acesta este unul dintre primele proiecte serioase și coerente. Înainte de publicarea în volum, sunt de acord că e nevoie de o mică intervenție pe text. Mai sunt lucruri de finisat, dar nu sunt de acord cu o rescriere, pentru că grupajul păstrează farmecul acelei perioade, când toți descopeream dadaismul, suprarealismul, avangarda."

Astăzi, de la ora 18.00, la "Viaţa liberă", citește poezie Sabina Penciu. 

Marius Grama