Cronică de cenaclu: După mine a fost din nou luni

Poeziile prezentate vineri la cenaclu, texte scrise de Ana Maria Panagatos, au cucerit prin sensibilitate și cumințenie estetică. Proaspete, ca de sfârșit de vară, au suscitat discuții în care receptarea lor a variat între „naive” și „profunde”. Cine s-a așteptat să fie șocat de versuri, a fost dezamăgit. Cine a crezut că poezia de stare nu poate surprinde, a fost, iarăși, dezamăgit. Dar cu toții ne-am bucurat de versuri și de polemicile constructive dimprejurul lor.

Poemele au fost ca un balsam pentru sufletul meu. Sunt poezii de stare extrem de reușite, de fluente. Există multă transfigurare. (Anca Șerban Gaiu)
Cea cu ciripitul păsărilor e o naivitate. În rest mi-au plăcut. (Ioan Gh. Tofan)
Mi se par bune și a fost o surpriză. Sensibilitate și bun simț. Dă rotunjime textelor. La construcție parcă lipsește o anumită experiență. (Cristina Dobreanu)
M-a plăcut foarte mult. Sunt împărțite în două. Profunde. (Carmen Neacșu)
În afară de muzică, te poate duce cu gândul la o repetiție inefabilă, fără sfârșit. Ana scrie pur și simplu, e ceva de care ne tot îndepărtăm. Lasă lucrurile să se întâmple și apare, pe alocuri, o poezie nemaipomenită. E mai aproape de felul în care simt eu poezia. (Tudor Neacșu)
Mă aștept să fiu șocat. Prima poezie e completă. Ultima m-a surprins prin idei. În rest, nu prea m-a prins. Am mai găsit câteva versuri. (Iulian Mardar)
Mi-au plăcut. Un poem începe excelent, dar apoi cade în banal. Are imagini foarte inspirate, îmbinate pe alocuri cu momente mai puțin fericite. Are har și multe sună bine. Sunt anumite pasaje leneșe. (Adi Secară)
Răzbește un senin pe care nu l-am mai întâlnit de mult în poezie. De asta folosește și expresii mai tocite. Scapă expresii facile în poeziile atent structurate altminteri. (Marius Grama)
 
Vineri, 31 august, orele 18, sediul „Viața liberă”, ne va citi Adi Secară.
Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Octavian Miclescu, un cameraman în expectativă

Lectură live, Octavian Miclescu

Octavian Miclescu ne-a citit cinci capitole din "Vânzătorul de margarete", unul dintre volumele din proiectul "IV romane", care va ajunge la proba tiparului, cel mai probabil, la toamnă. Fragmentul lecturat, după cum a declarat și autorul, este unul în care este dezvăluit personajul principal: o tânără (probabil) fără nume, care privește printr-un ochean nonconformist, autoironic și cinic toată lumea din jur. Mai ales că "toată lumea din jur" înseamnă, în capitolele citite, ansamblul de forțe și meta-forțe ce gravitează în jurul unei înmormântări, în orășelul Teiuș, din județul Alba.

Iulian Mardar: "Am fost surprins că naratorul este un personaj feminin din perspectivă masculină. Povestea e bine condusă, cu ironii peste ironii. Fragmentul citit are scăpări la concordanța timpurilor și mai are nevoie de mici retușuri, refrazări. Altfel, e plăcut, interesant, nu obosește și, deși este vorba despre o înmormântare, textul este viu!"
Ioan Gh. Tofan: "Îmi este dor de Octav din "Decojitul cerului" (n.r. - volum de poezie publicat de Miclescu în 2016). Umorul de acolo e și aici prezent. Mi-a plăcut cum creionează personajul, e un foarte bun portretist."
Anca Șerban Gaiu: "Remarc atmosfera. Am simțit-o, e foarte bine construită. Personaje bine realizate - "camera" nu vine foarte aproape de personaje, reușește să rămână în expectativă. Naratoarea e o tipă care se caută pe sine, foarte deșteaptă, deschisă, nonconformistă."
Stela Iorga: "A reușit să mă contamineze de abulia, apatia aparentă a personajului. Este foarte bine conturat, fără să îți fie livrat violent. Sunt interesante nonconformismul latent (îi fug ochii după preot), detaliile surprinse (gara, momentele familiale), tușele fine, autoironia. Această modalitate de a construi personajul te caracterizează - andante, nu este lăsat pe drum niciun sunet, e un ansamblu bine construit. Aș citi cu plăcere întreg romanul, aștept "explozia" din carte."
Cristina Dobreanu: "Mi-a plăcut că se întâlnesc două lumi: vechiul și noul. Vechiul încremenit în niște obiceiuri prăfuite, mecanice și o altă lume cu apucături în spiritul vremurilor noastre. Ca scriitură, ai o problemă cu verbele, cu trecutul. Povestea în sine trenează. Înțeleg înșiruirea lentă, apatică, lipsită de participare, dar, la nivel estetic, nu mi se pare un text realizat."

Astăzi, 17 august, de la ora 18.00, în holul "Vieții libere", va citi poezie Marcela Barbu. 

Marius Grama

Cronică de cenaclu: Ca zahărul în bucate

În doar câteva luni, dar cu o muncă de ani de zile de documentare în spate, Cezar Amariei a încheiat un roman despre viețile de zi cu zi ale locuitorilor zonei Moldovei (și Galațiului, în mod special) în secolul al XVII-lea, carte scrisă folosind chiar limbajul epocii. Aici e marea provocare, mai degrabă decât în tehnica narativă, unde a ales una mai simplă, mai ușor de pliat pe acele timpuri. În această toamnă, Galațiul se va îmbogăți cu nu mai puțin de cinci noi romancieri. Vor apărea cartea lui Cezar Amariei, dar și romanele din proiectul "IV Romane", cărți semnate de Tudor Neacșu, Octavian Miclescu, Adi Secară și Andrei Velea.

Îmi place mult limbajul arhaic, dar aș vrea să fie mai degrabă sugerat. Mai mult dinamism aș vedea. Îmi place! Va fi al treilea romancier istoric al Galațiului. (Ioan Gh. Tofan)
Dincolo de faptul că s-a documentat, dincolo de rigurozitate, e vorba și de inspirație, nu doar de muncă. A pus mult suflet. S-a simțit pasiune și în felul în care a citit. Șăgălnicie a scrisului. Umor de calitate. Foarte multă poezie. O mână extrem de sigură. Totul e de acolo, e un trup comun. Aș fi insistat pe poveste. (Anca Șerban Gaiu)
Ca tehnică e bun, e un text echilibrat. Întrebarea e dacă stilul s-ar preta secolului nostru. E bine scris. Nu sunt lămurit cu oportunitatea acestui stil. Despre poveste nu pot spune dacă e coerentă sau nu până nu citesc toată cartea. (Octavian Miclescu)
E o lucrare documentată. Te întrebi unde este restul. M-a prins de la început. Este un text foarte elaborat. Te lasă să urmărești ușor firul poveștii, ca un târgoveț priceput la toate. M-ar face o mare plăcere să citesc cartea. (Daniel Brădeanu)
Rigurozitate și disciplină. După lecturile din cenaclu aș citi toată cartea, are farmec. Amănuntele nu plictisesc. Capitolele au ritmuri diferite. Umorul este de calitate. Aș fi văzut personajele mai diferențiate prin limbaj. Povestea curge, e coerentă. (Marius Grama)
Unele dialoguri îmi par neplauzibile, anacronice. Unele exprimări par prea moderne. (Gabi Ghimpu)

Vineri, 10 august, ora 18,00, la sediul cotidianului "Viața liberă", Octavian Miclescu va citi un fragment de roman.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Sonetul - un joc de-a dragostea

Profesorul Gabriel Gherbăluță a prezentat câteva „poezuri” (după cum îi place să își numească textele) din „Sonete ale luminii”, volum în lucru care va fi publicat la Editura Junimea. În 2012 a mai lansat o plachetă cu sonete. Riguros, exigent, atent la formă, poetul reușește o împletire interesantă între modernism și clasicism, la nivel de limbaj. Colegii i-au recunoscut aproape unanim aceste calități și au făcut doar mici observații.
Victor Cilincă: „Așa cum mă așteptam, stăpânește bine tehnica sonetului. Este un gen foarte dificil, muzical de la sine. Ambiția autorului este să și modernizeze puțin limbajul, ceea ce îi și reușește. Frazarea este cea a sonetului clasic elisabetan. Cu unele versuri „mă trimite” la Arghezi, cu altele la Eminescu.”
 
Anca Șerban Gaiu: „Poeziile sunt scrise cu o mână sigură. Este respectată forma de sonet, dar nu se remarca doar prin formă, ci și prin faptul că reușește să creeze o stare. E un joc de-a dragostea, un du-te vino, o chemare.”
 
Cezar Amariei: „Am apreciat tehnica bună și nu mi se pare ușor acest tip de poezie cu formă fixă. Muzicalitate, imagini puternice! Pe alocuri autorul abuzează de oximoron și merge într-o direcție care nu dă mereu cele mai bune rezultate. Rezultă locuri comune, recomand reconstrucția.”
 
Andrei Velea: „Am sentimente amestecate față de poezia lui Gabriel Gherbăluță. În timp ce unii fug instinctiv de rimă și de pericolul de a fi furați de jocul rimei, el o preferă. Găsesc și unele zone facile în sonetele lui.”
 
A.G. Secară: „G. Gherbăluță și-a făcut o operație, și-a scos oasele și și-a făcut propriile zaruri, cu care joacă „babaroase” cu Noe, pe arcă. Obsesia ”poezului” - termen care sună strident, zgârie.” 
 
Iulian Mardar: „Poeziile au fost scrise cu multă vervă. Are multe imagini proaspete, lucru surprinzător pentru o poezie cu formă fixă. Efectul de lumină a fost obținut prin abundența de vocale deschise. Mi-a plăcut amestecul de neologisme și arhaisme.”
 
Ioan Gh. Tofan: „Mi-au sunat foarte bine, ca o muzică.”
 
Paul Budeanu: „Mi-au plăcut lectura, tonul. Nu am înțeles de ce concluzia este cuprinsă în corpul sonetului, în unele cazuri.”
 
Vineri, 3 august, orele 18, holul „Viața Liberă”, va citi Cezar Amariei.
Marius Grama