Cronică de cenaclu: Jumătate suntem noduri, restul suntem semne

Într-o după-amiază rece, în lumina caldă a cenaclului - sediul cotidianului „Viaţa liberă”, sub aparent timida glăsuire a lui Yigru Zeltil, pseudonimul literar al lui Florin Ionescu, prinde personalitate aproape antropomorfă o poezie autentică, tensionată, încărcată, care-ți intră-n piele, care zguduie și pe care nu ți-o poți scoate din cap.

Sunt texte care, deși vieţuiesc mai bine între paginile albe, pot fi aduse la viaţă printr-o lectură sau, acolo unde este cazul, interpretare. Deşi „în versuri nu era transpusă atâta emoţie, performance-ul lui a dat culoare versurilor”, după cum spunea Andrei Velea. „Interesant că tu, constanţean fiind, scrii despre Galaţi, dar titlurile par mai mult nişte pretexte destul de abstracte şi generice”, adăuga Andrei Velea, subliniind aprecierea pe care cenaclul i-o poartă atât datorită titlurilor „micro 19”, „micro 20”, „micro 40”, cât şi datorită prezenţei manifestate în cadrul cenaclului. Gabriel Socolov observa că, în ciuda unor poeme ce „par puţin mai aride”, în momentul în care Yigru Zeltil le „dă glas, acestea prind personalitate”. Încadrând lucrările într-o „aproape mistică a postumanului”, lui Adi Secară poezia îi aminteşte atât de conceptualismul Andrei Rotaru, cât şi de „încercările de simplificare la maxim a limbajului din primele scrieri ale lui Andrei Velea şi Marius Grama”. Cel din urmă aspect a fost sesizat şi de Octavian Miclescu, care a apreciat subiectiv, chiar nostalgic, lirica prezentată. Spiritul conservator întrupat prin glăsuirea lui Ioan Gh. Tofan nu a rezonat cu poezia lui Zeltil, argumentând că „nu pot identifica nimic cu oraşul, singura relatare adevărată fiind inundaţia din valea oraşului” şi motivând lipsa de culoare a textului prin ariditatea emoţiilor trezite. Sugerându-i „dezicerea de experiment”, Anca Şerban Gaiu crede că „atmosfera redată în poezii e cea care dă carne acestora”, subliniind lacuna de metafore ce puteau contribui la sublimarea trăirilor transmise. Analizând comparativ două perspective dihotomice ale aceluiaşi poem - „sfinţirea”, Marius Grama surprinde trăiri diferite şi încercări ludice, chiar îndrăzneţe de maturizare a condeiului autorului, cea dintâi variantă a poeziei, „contondentă, incisivă, viscerală” fiind cea pe care membrii cenaclului în unanimitate au considerat-o „mai cristalizată”. Definindu-l drept „abstract, experimental şi interesant per total”, Nelu Păcuraru complimentează inteligenţa scriitorului, opinie cu care rezonează şi Ionuţ Vas, care este de părere că Zeltil este „un poet care mai şi trăieşte, nu doar scrie”.

Vinerea aceasta, la sediul “Vieții Libere”, va citi poezii Marius Grama.

Nichita Sava

Cronică de cenaclu: Între poezie, recenzie și filosofie

Contrar așteptărilor, poetul Leonard Matei nu ne-a citit poezie, ci o cronică bună despre o carte bună. S-a argumentat aprins pro și contra dacă e critică literară, cronică de întâmpinare, recenzie, jurnal de lectură sau doar o reinterpretare a textului autorului comentat. Textul lui Leonard conține, într-un fel, câte puțin din toate, fără a fi ceva anume. Se simte și poetul vorbind despre alt poet, dar și absolventul de filosofie. La fel cum se simt cultura și buna educație literară pe care a primit-o în primii ani de încercări în poezie.

Aștept o cheie de lectură de la o cronică. Se apropie de zona criticii literare pe final. Aș fi vrut și argumente. Mai multe exemple concrete. Să țină cont că se adresează unui public care nu a citit cartea. (Cezar Amariei)
O cronică de întâmpinare, o recenzie. E o invitație la lectură. E bine scrisă. Mi s-au părut elocvente exemplele. Și-a atins scopul. E o analiză atentă, cu exemple bune din carte. Mi se par nefondate alte așteptări. (Marius Grama)
Toată lumea are dreptate. Nu vreau ca o recenzie să ajungă doar la un anumit public. E bine scris, bine condus. Are un ușor aer poetic. (Anca Șerban Gaiu)
E un text plat, ar fi trebuit urmați niște pași dacă era un demers critic. E o întâmpinare cu caracter relativ critic. Trebuia accentuat pe vibrarea emoțională. Trebuiau mai multe exemple. E o reinterpretare sensibilă a textului. Mai detașat trebuia. Un pic mai structurat pe ideile principale. E o carte foarte bună. Felicitări pentru curaj. (Stela Iorga)
Mi-a plăcut foarte mult. Am observat vocea poetului. Ca o orchestră, s-au așezat excelent. Multă sensibilitate și profunzime. Felicitări! Felicitări! (Carmen Neacșu)
E o abundență de citate. (Gabi Ghimpu)
E o recenzie făcută cu stil, într-o manieră profesionistă. Se adresează celor care au citit cartea. (Ionuț Vas)
Nu e o critică. E un jurnal de lectură cu veleități critice. Invită la lectură. Aș citi cartea măcar să îl contrazic. (Iulian Mardar)

Vineri, 12 aprilie, orele 18,00, sediul „Viața liberă”, va citi subsemnatul.

Andrei Velea

Cronică de cenaclu: Modern în dulcele stil clasic

Prozatorul Viorel Ilișoi, cunoscut publicului ca autorul unora dintre cele mai frumoase reportaje scrise în limba română, ne-a făcut vineri o surpriză și a venit la cenaclu pentru a ne citi... poezie!  Scrise „în dulcele stil clasic”, dar și cu accente moderne, inegale, poemele de vineri au ridicat la polemică taberele din cenaclu cu viziuni divergente aspra poeziei. Cu siguranță, cenaclul are mult de câștigat din polemici. „Intelect” vs. „emoție”, „experiment/căutare” vs. „clasic”, „teorie” vs. „trăire”, „actualitate” vs. „universalitate”, „estetică” vs. „etică”, iată jaloane între care poezia, ca o pasăre alunecoasă, incertă, care se lasă greu prinsă în definiții, zburdă liberă. Mulțumim, Viorel Ilișoi, a fost o seară superbă, cu poezie bună și polemici aprige!

Sunt lipsite de îndrăzneală. Întâlnim și simboluri comune, tocite. Rime facile și locuri comune. (Marius Grama)
Sunt inegale. Nu am simțit nevoia de experiment. În structura clasică mai mergea lucrat. Nu văd un echilibru. Nu le simt unitare. E curajos să mergi în dulcele stil clasic. (Cezar Amariei)
Sunt inegale. Se poate revitaliza poezia clasică. Da, sunt scăpări. Însă și imagini foarte frumoase. Aș compara cu poeții basarabeni. (Leonard Matei)
Nu m-ai deranjat formulele clasice. E o îndemnare deosebită. Se simte mâna care face poeme. Se vede îndemnarea de a crea forme și formule, dar nu adaugă din emoția proprie. O ia condeiul înaintea emoției. (Stela Iorga)
Deține controlul fiecărui text, nu îl lasă să zboare. Mi-au plăcut. Să lase poemul să se scrie singur. (Simona Toma)
Stilul acesta e departe de a fi mediocru. Poetul nu trebuie să se alinieze la lumea în care trăim, ci la ceea ce simțim. (Ana Panagatos)
Viorel are degete mult mai lungi și mai subțiri pentru proză și reportaj. Sunt inegale. Există poeme bune, care m-au dus cu gândul la poezia americană. (Anca Șerban Gaiu)
Cred că scrie pentru propria plăcere. Ascultat și plăcut. (Nelu Păcuraru)
Îmi era dor de o poezie cu rimă. Abia aștept autograful. (Ioan Gh.Tofan)
Un tigrișor botoșănean. Mi-au plăcut textele. Are ceva din Borges și Blaga. (Adi Secară)
E un grupaj inegal. Poezia nu trebuie să fie nici clasică, nici experimentală. Trebuie să placă unui public avizat, dar nu criticilor literari. Prima parte a fost foarte bună. (Iulian Mardar)
Sunt texte de o sensibilitate extraordinară. Încearcă să țină tigrul în frâu. Poate acolo nu iese. (Valentin Dragoș)

Vineri, 5 aprilie, orele 18,00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Leonard Matei.

Andrei Velea