duminică, 9 mai 2010

Editorial

  Raţional. Iraţional

    Raţional, iraţional? Se presupune că trebuie să scriu un editorial, dar, având în vedere faptul că nu prea ştiu ce înseamnă a fi raţional, voi începe mai timid, aşa...
                                                                                                                  
    Raţional, sau raţionalul, este o caracteristică a fiinţei umane de a acţiona cu cap, în condiţii de minimă violenţă, atunci când este antrenată într-o anumită activitate. Şi, când spun minim de violenţă, mă refer, desigur, la impactul negativ pe care îl poate avea actul său, manifestul său, atât asupra societăţii, cât şi asupra sa. Că oricând putem acţiona fără să raţionăm, cum este, spre exemplu, soţul, fratele, amantul gelos, care, aflând că aşteptările i-au fost înşelate, acţionează violent, exemplele putând fi văzute la ştirile de la ora 5 p.m., sau polticianul corupt care vinde informaţii despre ţara sa, sau un guvern care măreşte taxele doar pentru că aşa i-a dictat o anumită organizaţie economică internaţională, nu?
    Ce este raţionalul? În mod normal, este capacitatea omului de a acţiona, cum am mai spus, cu cap în anumite situaţii. Adică a analiza foarte bine situaţia, relaţia dintre sine şi cel/cea cu care este antrenat în acţiune, să îşi imagineze care ar fi consecinţele faptelor sale. Spre exemplu, dacă un om fură. (Scuzaţi, alt exemplu nu îmi vine acum în minte) Când acesta fură, normal ar fi ca el, săvârşitorul infracţiunii, să se gândească la riscurile pe care şi le asumă, închisoare, arest, luptă pentu supravieţuire. Sau... ca să dăm un exemplu mai cultural. Raţionalul în scris. Atunci când scrii un text, fie poezie, fie proză, piesă de teatru etc., trebuie să creezi anumite personaje, tipare, situaţii. Fie că eşti novice, fie că eşti experimentat în ale scrisului, întotdeauna trebuie să ai o schiţă raţională a scrierii. Ai nişte argumente, nişte motive pentru care tu îl pui pe Tipătescu să se îndrăgostească de Zoe Trahanche şi să îşi rişte pielea în relaţia sa cu ea, ştiind că oricând poate fi descoperit. Iar pe întreg parcursul scrisului trebuie să aduci motive în plus acestui fapt - parvenitismul şi dorinţa de a fi mai influent fiind unele dintre motive. 

    Acum, nu ştiu sigur că aţi înţeles ceva, trebuie - prin urmare - să vă explic, încă odată faptul că e prima oară când scriu un editorial, deci vă rog să nu mă taxaţi prea tare. Să purcedem către iraţional

    La iraţional ar fi mai simplu de explicat. Iraţionalul este opusul raţonalului. Nu tu măsuri de precauţie, nu tu plan de joc, plan de scriere. Nu, iraţionalul ţine de haotic (sinonim, hazard), de aruncat la ghici, plezneală. Adică să nu te gândeşti, în prealabil, la toate consecinţele faptelor, acţiunilor, gândirilor tale. Cel mai elocvent exemplu, fără să facem acum politică, ar fi acele măriri de taxe, măsuri luate de un anumit guvern, fără a exista un plan de a ameliora impactul, evident negativ, pe care-l va avea acea mărire de taxe. Sau în literatură. În literatură, iraţionalul se manifestă sub forma unei înşiruiri, aparent fără vreo legătură logică între ideile prezentate, personaje, momente ale acţiunii etc. (Decât dacă acea naraţiune iraţională are simplul scop de a ironiza anumite persoane care, în ciuda lipsei lor de talent literar, se doresc a fi foarte literate. Adică şi iraţionalul este, pentru ochiul format, raţional(!)   
    Nu prea aş şti ce să mai spun, doar că sper ca acest editorial să vă fi făcut să pierdeţi timpul şi să vă placă ceea ce am scris. 

                                                                            Florin Buzdugan

10 comentarii:

  1. Ai cam expediata asa editorialul. E buna ideea de a da exemple politice, ca pana la urma editorialul trebuie sa se lege de chestii curente, dar trebuia sa faci o trecere mai lina de la rational la irational, si apoi, la sfarsit, trebuia sa personalizezi putintel, ca pana la urma intr-un editorial trebuie sa-ti spui parerea ta, sa arati cum gandesti tu. Era interesanta ideea cu care terminai eseul - ca irationalul este pana la urma rational, trebuia sa o dezvolti.

    Imi place in schimb poza.

    RăspundețiȘtergere
  2. da, nu.
    de cand este haosul sinonim cu hazardul? astea doua fac parte din registre total diferite, in unul dintre ele se vorbeste despre insiruire ordonata, in altul se vorbeste despre un fel de doamne ajuta. nu prea.
    partea din editorial dedicata irationalului, ca sa fie satisfacut si haidu si ca sa pui si ratiune in editorial, trebuia sa fieuite asa:
    irationalul nu este rationalul. si scapai de cateva multe cuvinte cam degeaba, si de exemplul asta cu politica, exemplu care mi se pare ca un ghebos lipit de un gard.
    si, homule, nu te mai scuza, ca ma faci sa cred ca nici tie nu-ti place editorialul.

    ps: schita rationala a scrierii?

    ana, sperand sa nu te supere :D

    RăspundețiȘtergere
  3. oricum, congrats

    tot ana

    RăspundețiȘtergere
  4. O sa refacem in curand articolul, e prea subred din punct de vedere teoretic. Ratiunea n-are nicio treaba cu violenta in sine, de chestiunea asta cred ca se ocupa morala, etica, in schimb mie chiar mi-a placut ideea ca irationalul e in mare masura rational. Eu unul nu cred intr-o distinctie dihotomica intre cele doua, cred intr-o distinctie de genul "irationalul e o alta forma de rational", asa cum subcultura nu e incultura, ci o alta forma de cultura.

    O sa revenim in curand asupra problemei.

    RăspundețiȘtergere
  5. e ceva de genul
    irationalul e irational pentru ala cu putina ratiune.
    cum ar zice buzdugan
    iraţionalul este, pentru ochiul format, raţional.

    si cred ca ratiunea are treaba cu violenta, in masura in care prima o justifica pe ultima. si cred ca exista exemple in istorie. violenta poate fi condmanta moral, dar justificata altfel. ha. cum se inteleg morala si ratiunea?
    oricum, exemplele lui buzdugan lasa de dorit.

    in fine.

    ana

    RăspundețiȘtergere
  6. [...] da, bine, nu am zis nimic. eu doar am scris ce am gândit eu, data viitoare voi face o analiză mai profundă. şi nu, nu mă supără comentariile tale, ana, sau ale celorlalţi :)

    RăspundețiȘtergere
  7. nici nu ma iau de filosofia ta. Vreau sa zic doar atat! OMULE E SEC! L-ai scris sec sau l-ai gandit sec...nu stiu dar eu secul il beau la masa si il dau la poker nu sub forma de editorial.

    RăspundețiȘtergere