(...) Ceea ce se întâmplă în straturile adânci ale sufletului şi care ţine de posibilitatea unei vieţi spirituale, poate fi adus la lumină printr-o lectură revelatoare, printr-o întâlnire, prin semnele acestei lumi în care Dumnezeu se arată. Având loc spărtura în ceaţa existenţei, omul va alerga continuu pe urma firului de lumină, fiind ca un pierdut în deşert care a dat de apă şi nu de orice apă ci de singura care poate astâmpăra setea cu adevărat. Legătura dintre suflet şi prezenţa lui Dumnezeu fiind una de iubire, stă sub semnul unei bucurii supra-fireşti, faţă de care nu mai contează nimic altceva, de aceea, sentimentul iubirii se împleteşte cu cel al morţii, cu dorinţa de a muri tu ca individ pentru a trăi continuu o astfel de iubire. Prezenţa lui Dumnezeu copleşeşte într-atât sufletul încât moartea, măcar în acele clipe, e dorită.
Viaţa laicului credincios deşi este una discretă, nevăzută după cum îi este şi natura, lucrează şi în ceilalţi, fluxul ei se transmite transformând cele din jur, imprimând de o altă lumină cele mai sordide activităţi. Ea reprezintă „temelia stabilă” care ordonează haosul, obligându-l la orientare. (...)
(Cristina Dobreanu – Despre viaţa spirituală)
Poeta Cristina Dobreanu a prezentat în cadrul cenaclului Noduri şi Semne «Despre viaţa spirituală» - o compoziţie literară de la care, văzând titlul, ne-am aşteptat, pe bună dreptate, la un anumit grad de generalitate a problematicii abordate; însă, contrar acestei prezumpţii, am avut surpriza plăcută a unui text nu numai accentuat analitic, dar şi simţit artistic, trăit până la nuanţă, până la detalierea interpretării şi, implicit, până la tentaţia unora dintre cititori de a cataloga lucrarea drept pseudoeseu pentru că, deşi - prin diversitatea elementelor cunoaşterii puse în ecuaţie/discuţie şi prin acurateţea raţionamentului – textul se recomandă drept eseu, prin realizarea artistică şi afectul discursului poate fi considerat o realizare literar-artistică de sine stătătoare, cu excepţia titlului, desigur, despre care s-a spus/recunoscut, în unanimitate, inclusiv de către autoare, că trebuie schimbat.
„Deşi lucrarea are raţionamente frecvente privitoare la Spirit şi la Divinitate, la raportul Om – Dumnezeu/Creator, la Sfinţii Părinţi etc., nu are un ton neutru, detaşat – ci, mai degrabă, unul evanghelic, cuceritor, chemător la meditaţie; şi, încă ceva: mi se pare remarcabilă ideea că asemănarea e un proces şi nu o stare.” (Tiberiu Iacomi)
„Scris cu mult suflet – dar, cam stufos pentru ideile lansate şi, pe alocuri, cam didacticizează, oferind prea puţin din propria-i cunoaştere, din factorul personal; natura eseului este de integrare a răului; scris la o temperatură spirituală înaltă, se vede mai mult trecerea prin cărţi decât prin lume/viaţă; vrea să acopere foarte mult în foarte puţin – ceea ce face textul dificil.” (Stela Iorga)
„Titlul nu-i potrivit, este prea la general; este scrisă cu sufletul, dar cu degetul arătător prea ridicat – în sensul că mi se pare prea moralizatoare; să fie mai deschisă, mai aproape de cititor.” (Anca Şerban Gaiu)
„M-am regăsit în text; mi s-a părut uşor accesibil.” (Claudia Samoilă)
„Este alcătuit din idei cu încărcătură spirituală religioasă care trădează un anumit mod de existenţă a autorului: trăirea în comuniune cu Dumnezeu – o comuniune în permanentă mişcare – este ideea de bază a textului.” (Ionuţ Gabriel Vasile)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte poetul Ion Zimbru.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)
Viaţa laicului credincios deşi este una discretă, nevăzută după cum îi este şi natura, lucrează şi în ceilalţi, fluxul ei se transmite transformând cele din jur, imprimând de o altă lumină cele mai sordide activităţi. Ea reprezintă „temelia stabilă” care ordonează haosul, obligându-l la orientare. (...)
(Cristina Dobreanu – Despre viaţa spirituală)
Poeta Cristina Dobreanu a prezentat în cadrul cenaclului Noduri şi Semne «Despre viaţa spirituală» - o compoziţie literară de la care, văzând titlul, ne-am aşteptat, pe bună dreptate, la un anumit grad de generalitate a problematicii abordate; însă, contrar acestei prezumpţii, am avut surpriza plăcută a unui text nu numai accentuat analitic, dar şi simţit artistic, trăit până la nuanţă, până la detalierea interpretării şi, implicit, până la tentaţia unora dintre cititori de a cataloga lucrarea drept pseudoeseu pentru că, deşi - prin diversitatea elementelor cunoaşterii puse în ecuaţie/discuţie şi prin acurateţea raţionamentului – textul se recomandă drept eseu, prin realizarea artistică şi afectul discursului poate fi considerat o realizare literar-artistică de sine stătătoare, cu excepţia titlului, desigur, despre care s-a spus/recunoscut, în unanimitate, inclusiv de către autoare, că trebuie schimbat.
„Deşi lucrarea are raţionamente frecvente privitoare la Spirit şi la Divinitate, la raportul Om – Dumnezeu/Creator, la Sfinţii Părinţi etc., nu are un ton neutru, detaşat – ci, mai degrabă, unul evanghelic, cuceritor, chemător la meditaţie; şi, încă ceva: mi se pare remarcabilă ideea că asemănarea e un proces şi nu o stare.” (Tiberiu Iacomi)
„Scris cu mult suflet – dar, cam stufos pentru ideile lansate şi, pe alocuri, cam didacticizează, oferind prea puţin din propria-i cunoaştere, din factorul personal; natura eseului este de integrare a răului; scris la o temperatură spirituală înaltă, se vede mai mult trecerea prin cărţi decât prin lume/viaţă; vrea să acopere foarte mult în foarte puţin – ceea ce face textul dificil.” (Stela Iorga)
„Titlul nu-i potrivit, este prea la general; este scrisă cu sufletul, dar cu degetul arătător prea ridicat – în sensul că mi se pare prea moralizatoare; să fie mai deschisă, mai aproape de cititor.” (Anca Şerban Gaiu)
„M-am regăsit în text; mi s-a părut uşor accesibil.” (Claudia Samoilă)
„Este alcătuit din idei cu încărcătură spirituală religioasă care trădează un anumit mod de existenţă a autorului: trăirea în comuniune cu Dumnezeu – o comuniune în permanentă mişcare – este ideea de bază a textului.” (Ionuţ Gabriel Vasile)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte poetul Ion Zimbru.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)
Mai.. vreau si eu textul ca sa ma dau cu parerea
RăspundețiȘtergeretextul asta n-o sa fie postat pe blog dar poate il vei primi pe mail, de la mine luni, sau de la cristina daca vede comentariul sau mai vorbesc eu cu ea. :) numai bine aliosca:)
RăspundețiȘtergerede ce nu o sa fie postat pe blog?
RăspundețiȘtergerepentru ca asa a hotarat cristina, sa nu fie postat.
RăspundețiȘtergereradule, ti-am trimis textul pe mail.