VARZA REALITĂŢII ŞI CAPRA LITERATURII

El şi ea/ Pleonasm conjugal/ Îşi aşează cu grijă în fiecare seară inimile/ În borcan/ Ca bătrânii/ Protezele/ Şi se iubesc/ Ca frunzele – copacii/ Ca malurile – apele/ Ca iarba – pământul/ Şi tot aşa în fiecare dimineaţă/ Le scot cu grijă din borcan/ Până pulsează sânge/ Destul pentru/ Mic-dejun prânz şi cină.

(Simona Toma – Pleonasm)

„Se vede, în poeziile prezentate de Simona Toma, o delicateţe a unui suflet filigranat; un realism crud în care surprinde drama frustrării cu o frusteţe şocantă a liricului; tenta de hazliu vine din însăşi hazliul existenţei; m-au prins confesiunea şi sinceritatea; cred că are stil şi că ar mai fi de lucru pe linia exerciţiului acela de a împăca varza realităţii cu capra literaturii.” (Stela Iorga)

„Poeme gingaşe, încălzitoare, uşor evazive şi plutinde, cu versuri uşor ludice - pe de o parte, dar şi mature – pe de altă parte, maturitatea venind din modul de soluţionare a problemelor.” (Elena Donea)

„Mult prea directă ca poveste în sine, ca stare şi ca impact – ceea ce o îndepărtează de literatură; lasă de dorit şi ca transfigurare; sună bine, dar nu trece dincolo de expresie.” (Cristina Dobreanu)

„Se vede o criză a personajului liric reflectată bine în texte.” (Costel Grecu)

„O frumoasă conturare a unei realităţi convenţionale ce ascunde o tristeţe şi un sarcasm suav.” (Monica Harhas)

„Imagini puternice, derivate din realitatea problematică, dură a existenţei.” (Nicoleta Onofrei)

„Poemele şi proza sunt rezultatul unei maturări a sentimentelor; o încercare de împăcare cu neîmplinirea, cu prăpastia, golul existenţei; ironia este inteligentă şi foarte directă; poemele sunt rotunde, bine realizate – chiar dacă expresia lirică pare a se mai căuta încă.” (Anca Şerban Gaiu)

„Sintagme interesante; vocea lirică şi vocea narativă sunt purtate, parcă, magnetic între două personaje.” (Valentina Bucur)

„Un realism înfricoşător care impresionează; unele dintre poeme acoperă munca autoarei.” (Victor Cilincă)

Nu putem închide această cronică fără a ne gândi la prietenul şi colegul nostru de cenaclu – poetul Ion Zimbru – care, în aceste zile, a suportat momentul greu şi dureros al pierderii tatălui şi ne rugăm să-i dea Dumnezeu sănătate, putere şi inspiraţie să mai scrie, cum ne-a obişnuit, despre părinţi, aşa cum îi ştie că au fost, aşa cum îşi va aminti că au fost – pentru că părinţii din textele sale parcă ar fi părinţii noştri.

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă – va citi Andrei Velea.

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284; http://nodurisisemne.blogspot.com)