“Hei prieteni eu nu vreau să ciobesc poemul/ viaţa nu e decât o mare mare plictiseală/ între două tramvaie s-a întâmplat/ ne-am iubit în văzul lumii/ nu ne rămăsese decât puţină salivă în colţul stâng al gurii/ râdeai câineşte şi te bucurai că poţi să-ţi roteşti ochii/ după lumina roşcată şi podeaua salonului/ nu ştiu de când zăceam acolo încleştaţi/ şarpele verde trecuse/ şi încă îi mai simţeam dinţii/ o dâră prelungă de plăcere şi frunzele tremurau/ hei prieteni viaţa nu e decât o mare îndrăzneală/ cuvântul pânza pe care mi s-a scris sufletul/ Hei prieteni/ galoşi-mi plescăie în verdele acesta cumplit.” ( Întâmplare )
Firescul pare să fie miza autoarei Anca Gaiu, atât la nivelul expresiei cât şi ca mesaj de transmis. Această intenţie îşi găseşte realizarea doar în inspiratul poem Întâmplare, confirmând talentul nativ al scriitoarei, însă, celelalte texte prezentate suferă de prea multă lejeritate ca să nu cadă în lipsă de profunzime. De aceea, poate, n-ar strica să se mai nască şi o întrebare care să “ciobească” vastul edificiu al naturaleţii; după cutremurul întrebării, sigur firescul se va regăsi mai adevărat.
Stela Iorga: ”Autoarea se lasă furată de spoiala diferitelor -isme uitând de vocea sa poetică autentică pe care o recunosc în poemele Întâmplare şi Cântec ; orientarea spre o expresie de suprafaţă, confecţionată duce şi la o lipsă de finalitate a mesajului.”
Sabina Penciu: ” O poezie derutantă prin abundenţa imaginilor care par să nu aibă o coeziune interioară.”
Elena Donea: “ Texte fără personalitate, fără vlagă, puţine versuri care atrag atenţia.”
Gelu Ghemiş : “ Poeme cu orizont mic de aşteptare, fără atmosferă.”
Simona Toma : “Anca Gaiu pare să fi evoluat spre o îndrăzneală impusă, (poemul La Ţigănci ), şi să fi uitat de atmosfera care face poezia; texte încărcate de imagini disparate care nu aderă la un conţinut.”
Vineri, ora 18, la sediul ziarului Viaţa Liberă, citeşte Simona Toma.
Cristina Dobreanu
Firescul pare să fie miza autoarei Anca Gaiu, atât la nivelul expresiei cât şi ca mesaj de transmis. Această intenţie îşi găseşte realizarea doar în inspiratul poem Întâmplare, confirmând talentul nativ al scriitoarei, însă, celelalte texte prezentate suferă de prea multă lejeritate ca să nu cadă în lipsă de profunzime. De aceea, poate, n-ar strica să se mai nască şi o întrebare care să “ciobească” vastul edificiu al naturaleţii; după cutremurul întrebării, sigur firescul se va regăsi mai adevărat.
Stela Iorga: ”Autoarea se lasă furată de spoiala diferitelor -isme uitând de vocea sa poetică autentică pe care o recunosc în poemele Întâmplare şi Cântec ; orientarea spre o expresie de suprafaţă, confecţionată duce şi la o lipsă de finalitate a mesajului.”
Sabina Penciu: ” O poezie derutantă prin abundenţa imaginilor care par să nu aibă o coeziune interioară.”
Elena Donea: “ Texte fără personalitate, fără vlagă, puţine versuri care atrag atenţia.”
Gelu Ghemiş : “ Poeme cu orizont mic de aşteptare, fără atmosferă.”
Simona Toma : “Anca Gaiu pare să fi evoluat spre o îndrăzneală impusă, (poemul La Ţigănci ), şi să fi uitat de atmosfera care face poezia; texte încărcate de imagini disparate care nu aderă la un conţinut.”
Vineri, ora 18, la sediul ziarului Viaţa Liberă, citeşte Simona Toma.
Cristina Dobreanu
nici textele ancăi, nici textele simonei...
RăspundețiȘtergerepai eu i-am zis ancai sa-ti trimita textele, imediat ce a citit, daca nu le-ai primit nu e vina mea. si ai mai putea sa -i zici si tu...ca doar nu-s numai eu...si i-am zis si simonei, a raspuns ca da, ca trimite. nu le-a trimis, inca cel putin.
RăspundețiȘtergereO sa apara si o proza scurta a Simonei Toma, pe care a citit-o vineri. Dar cred ca o sa o postez joi sau vineri, ca in seara asta sau maine o sa apara cronica pe blog.
RăspundețiȘtergere