(...) în fine, voiam să-ţi scriu despre copila care a intrat într-o cruce şi despre cum a rămas acolo, liniştită, în bătaia palidă. Oamenii treceau pe lângă acea crucecopil şi-i lăsau câte-o scrisoare legată de dorinţele lor. (...)
(Florin Buzdugan – fără titlu)
„Pseudomonologuri pline de truisme, de pseudoinvenţii lexicale, lipsite de lirism şi de coerenţă; nu percep finalitatea demersului artistic şi mesajul; cred că, în proză, ar putea să se exprime mai bine; să zăbovească mai mult asupra textelor; insulele de lirism nu salvează întregul corpus.” (Stela Iorga)
„Pare mai controlat – ca formă; are imagini frumoase, fireşti, dar nu scapă de cuvintele prea mari şi care nu ţin de lirism.” (Elena Donea)
„Jocuri de suprafaţă, lipsite de mesaj; prea difuz; multe zone par a fi preluate; să fie mai sincer, mai el.” (Cristina Dobreanu).
„În ceea ce priveşte forma – pare în regulă, dar are zone gratuite, care nu m-au convins.” (Andrei Florea)
„Pare a ne fi prezentat altceva decât de obicei; se vede dorinţa de a surprinde.” (Gelu Ghemiş)
„Ironie de suprafaţă; se vede amprenta unor lecturi care se pare că l-au bulversat şi se mai vede că se caută.” (Nicoleta Onofrei)
„Se caută şi, probabil, se regăseşte în cei din jur; cred că este firesc – având în vedere că este adolescent.” (Dăniţa Jalbă)
„Pare desprins de pesimismul caracteristic literaturii române şi se îndreaptă spre un cotidian împins până la limita absurdităţii.” (Radu Dragomir)
„Îşi caută stilul; are sensibilitate şi talent – doar acolo unde uită că scrie când scrie.” (Tatiana Nona Ciofu)
Ion Avram
Astăzi, 8 iulie, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Elena Donea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu