amintiri
“Imaginile amintirii sînt asemănătoare cu niște picături de portrete reprezentînd obiecte existente. Dar și acestea sunt iluzii”. J. Baltrusaitis
marionete întinzînd pelteaua zilei
pe mari felii de timp pierdut
la ora ceaiului cînd
focul din sobă privit prea intens
șterge amintiri
de
pe
retină
ca pre hieroglifele unui palimsest
(o, acest...sentiment?!- se traduce
“labirint de iluzii fluide caduce”)
și ceața memoriei ți se freacă de frunte
dezvăluind siluete ciudate
case
parcuri
vitrine
fastuos decorate idei vagi
trec prin tine
ca niște flashuri care luminează
scurt
strident
din spațiul magic vreun element
care persistă
acolo unde totul este real
există
și unde poți vedea cum rînd pe rînd
marionetele ți se strecoară-n gînd
Viorel Ștefănescu
în aval se văd semnele despre care va vorbi poemul
înghit versurile
cuvintele care întreabă invocă întristează cheamă rîd
declamă
o! nu răspund
nu răspund pentru retorica acestui sfîrșit neasumat
înghit cuvintele
în aval se văd semnele pentru care va vorbi poemul
1.- iubita mea de mîine dă lucrurilor nume de ființă
lampa de birou dăruită pe 4 octombrie 1988 se numește
angelica
este de un roșu van gogh
cînd nu citesc biblia la lumina ei
se ghemuiește discretă sub birou
îmi sărut iubita. e o bătălie amînată atît cît să nu se uite
motivul.
voi deschide Cartea
.................................................................................................
(sau citat bine ales din cîntarea cîntărilor)
nu-l reproduc
este născut aș fi spus încunoscut
altfel cum ar putea ea însufleți lucrurile doar bazîndu-le.
*
aprinzătorul electric alb și elegant ca prințul mîșkin
(de fapt chiar made în USSR)
deștept viu și capricios printre obiectele din bucătărie
aproape nebun spun farfuriile care se iubesc între ele
-gîndacii sînt de porțelan-
(în nopțile cu lună se aude un zgomot de perle în șirag.
vecinii
bat în pereți. Iubita își pipăie gîtul. Adoarme
liniștită.)
m-am îndepărtat de bobiță. Mi-a electrocutat odată iubita.
prin
surprindere, după mult timp și-au spus unul altuia
pe nume.
2.- numai lucrurile noi din dinastia La-Li pot
avea în ele ființă
aragazul pick-upul frigiderul mașina de spălat (scris)
ibricul
suportul de lumînări eu și toamna
eram deja cînd a venit ea
pentru noi nu va formula instrucțiuni originale întru
folosire
eu închei de multă vreme întîmplările cu fapte bune
pun în crucea acestor lucruri buchete de ghiocei
lăcrămioare
liliac cu tot cu lemnul lui din care făcusem cîndva
grinzi
pentru casa mea
3.-dacă nu ar fi fost azi 19 a X-a ora 14,10 min. și
59 secunde poemul următor ar fi continuat așa:
ea era frumoasă ca umbra unei idei.
nu.
în amonte nu se vede nimic din ce este timp
orizontul cade pe pămînt în unghi ascuțit
se-nfige în carnea viziunii, este
ridicol
orice
gînd
văzut
acum
ieșind
violent- spectrul cuvintelor fără să se poată rosti
strig doar inițialele
e o epopee pe care o poți alcătui după plac
pe celălalt țărm poate nu se întîmplă nimic
în amonte și în aval deodată eu sînt
și ea ar fi putut fi
dacă prin sfîșierea aceasta n-ar fi murit într-o idee
împrumutată.
4.-(fiind un poem publicat consecutiv cu scrierea
este continuat prin telefon...
ea își spune numele și plînge.)
Gelu Șipote
a’postrof
pentru Monica
Alte femei, oprindu-se
pe scări, discutînd des-
pre vreme. Unele chiar
în piață, cu plase în
mîini, cu hălci de carne
pe spinarea domestice-
lor sacrificate, alte fe-
mei în fustă și taior,
ieșind de la croitorul or-
lando ; femei în rochii
de stambă țipătoare, vîn-
zînd flori la intersec-
țiile cu trafic funambu-
lesc, frînturi de clișee:
o fustă gri ridicată pes-
te genunchi, decupaje
de pulpe: fețe pirogra-
vate de arșiță. nume. nu-
me strigate în grabă ;
scrîșnite; mestecate.
molfăite între gingii bă-
trîne, mormăite, șuiera-
te printre dinții stricați
ai precupețelor: coca
nina gina aglaia grațiela.
nume obeze nume slute.
nume ca un număr e-
norm la pantof, mîini
crăpate, murdare, care
recoltează cartofii. alte
nume, alte voci, alte
odăi, mîini: de spălăto-
rese, de amante, de cu-
legătoare de bumbac. în-
gălbenite de tutun, mîini
prinse la șurubul mel-
cat al mașinii de tocat
carne macră. mîini străi-
ne. alte femei mișcîn-
du-și brațele, surîzînd,
sărutîndu-se, ridicînd
brațele.
Mihail Gălățanu
Și ce dacă a fost frig
Cine a trecut prin emoțiile editării unui prim număr de ziar, știe că după un anume timp îți reamintești totul cu amuzament. Pentru greutățile întîmpinate, atunci s-a plîns, acum se rîde.
Îmi aduc aminte de drumul Galați-București făcut cu o dubă în plină lună februarie, instalația pentru căldură defectă, o sticlă de vin furată de acasă și sandwich-uri care i-au ajuns doar Vioricăi. Cristi era pesimist și melancolic în același timp, Gelu optimist dar cu coloana ferfeniță și creierul maioneză, Titi nervos de frigul ce pătrundea prin toate ungherele.
Un drum lung, plin de incertitudini și de mult, mult ger.
Căldură a emanat doar primirea domnului Mihail Popescu și camera 103 a hotelului Union, martora tuturor trăirilor nașterii „nodurilor și semnelor”.
Apoi în Galați...eu chinuindu-mă de zor să strîng 2000 lei, ei, acolo, întreținîndu-se din modesta sumă de 50 de lei pe zi.
I-am regăsit în capitală slabi, nedormiți, extenuați fizic, dar camera hotelului tapetată deja cu numărul 1 din NODURI ȘI SEMNE.
Iulia Moraru
Platonica unitate
Atunci cînd sufletul era înhămat la cotiga faimoaselor 200 de grame de salam, cînd frigul te alunga din tine însuți ca pe un cîine de pripas, cînd suspiciunea groparului ne aduna în gropile comune ale umilinței, singura salvare demnă nu putea fi decît întru spirit, în și prin cultură.
Acum cînd salamul gîngăvește osanale delirante în strana din stomac, cînd pe Dumnezeu îl porți ieftin- cu supliment comunist- din punga de semințe a țiganului, cînd sîngele eroilor din decembrie se zbate în vasele comunicante ale ipocriziei și ale setei de putere, un „vid de libertate” amenință interioritatea umană. Cultura rămîne singura soluție a unei alte revoluții, calea unei veritabile compliniri între două dimensiuni ale democrației: cea interioară și cea exterioară. “Noduri și Semne”, mai presus de înregimentări și individualități, tinde a depăși o constrîngere fals-provincială a literaturii, a culturii în genere, fiind o expresie a aspirației către platonica unitate : Frumos-Bine-Adevăr.
Gabriel Socolov
“Noduri și Semne” la Nr.10
Semne că o mînă de tineri inimoși, cinstiți și angajați, se străduiesc și au reușit să transforme o publicație săptămînală, într-un ziar disputat.
Primul contact, prima revelație.
Sosesc în plin ’’laborator’’ de creație și lansare a viitorului număr al ziarului. Cuvîntul de ordine este: fără violență în scris, fără exagerări, dragoste de adevăr, înțelegerea evenimentelor și înaltă ținută artistic și literară.
Vă doresc mult succes în lupta de dezlegare a atîtor noduri din încîlcita plasă ce încearcă să înăbușe în fașă dorința de libertate și democrație a țării.
Panait Gheorghe
Ceea ce poate rămîne
Oamenilor superbi de la “Noduri și Semne”, alături de care am învățat impertinența cuvintelor, nebunia gripată a poeziei, toată zicerea mea de post-adolescentă. La numărul 10 al ziarului să se spargă tăcerea coliviei, să răsară luna măcar, peste marea turmă.
Alina Durbacă
redactor “Viața Liberă”
Am fost și vom fi niște golani
Sînt membru al Asociației „Noduri și Semne” din 1985, de cînd ne întîlneam cu încăpățînare prin săli cu pereții murdari, coșcoviți, într-un fel de jumătate de ilegalitate chioară călare pe jumătate de legalitate bearcă. Se citeau poeme incendiare, pentru care orice alt cenaclu ar fi făcut explozie, împrăștiindu-se cuminte și frumos în rînduri lungi de celule subterane. Ne “certam” în permanență, dar nu teama celor citite, pentru disculpare (“mie nici gura a flori nu mi-a mirosit...”), ci căutînd valoarea, încercînd să concepem o formă coerentă a unei lirici de grup și a unei concepții unitare, fără să sugrumăm individualitățile, diversitatea tematică și de idei.
Ce sîntem ? Sîntem ce-am fost și ce vom fi întotdeauna (prin bunăvoința tovarășului-domn/ domnului-tovarăș…) : niște golani. Umblăm și ne comportăm ca niște golani, adică scriem și citim cu voce tare ce scriem, fără complexe și prin întreaga noastră viață cotidiană ne demonstrăm apartenența noastră firească la Liga-celor-care-luptă-împotriva-oricărei-forme-de-putere-de-dragul-puterii.
Prin “Noduri și Semne”, “cotidian” trilunar de voie și fără voie din cauza numărului redus de pagini: 4, pe care cu mărinimie ni le-a dăruit înălțimea sa Andrei Pleșu, încercăm (deocamdată) să luăm atitudinea politică/civică anticomunistă care ni se pare singurul mod în care o revistă poate demonstra, acum, că e scrisă de oameni de bun-simț. Filoanele de cultură care străbat, număr de număr, revista, le-am dori concretizate, în viitor, la o gazetă de 8 pagini, într-o secțiune culturală de atitudine de largă respirație.
Închei aici, semnîndu-mă
golan-poet,
Florin Budescu
@Texte culese și selectate de Simona Toma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu