DUPĂ UN SCENARIU DE FILM

(...) Nici nu a ajuns pe culmea dealului, şi ochii deja îi pot cuprinde dintr-o privire orizontul mărginit la stânga de râul Prut, în faţă de fluviul Dunărea şi la dreapta de râul Siret. Se observă imediat că poziţia strategică poate fi îmbunătăţită dacă se construieşte un turn de observaţie din vârful căruia se poate vedea ca-n palmă până departe, spre munţii Dobrogei. Urca panta aproape verticală păşind prin şanţurile săpate de apa ploilor milenare. Printre frunze de cucută şi cioburi de oale, într-un loc adâncit de creasta dealului, un obiect strălucitor îi atrase atenţia. Torentul săpase în lut o groapă adâncă de un stat de om iar buruienile crescute din belşug făceau umbră şi o acopereau ca o pătură. A coborât după acel obiect, galben-strălucitor, care ieşea din pământ cât două degete. Era înţepenit. Cu ajutorul unui ciob de oală a degajat stratul de argilă din jurul lui şi pe măsură ce săpa, se contura forma unui mâner de sabie. Când a reuşit să-l cuprindă cu amândouă mâinile, a tras cu putere. Din pământ, ca dintr-o teacă, a ieşit o sabie cu mânerul aurit care strălucea în razele apusului de soare. O lumină orbitoare umplu micuţa grotă în care coborâse.

Nici nu a avut timp bine să o admire când a primit o lovitură puternică în spate care l-a trântit la pământ. (...)

(Paul Budeanu – Sabia regelui Aiete)

„O proză consistentă; avem de-a face cu un bun povestitor; are fir epic, dar este lipsit de ambiţii elitist-literare; trecerea din planul prezent la trecut pare firească, dar prea comună/banală; prea multe clişee; reuşeşte să creeze atmosferă.” (a.g. secară)

„Personajul nu este construit: nu are trecut, nu are viitor, are doar muşchi; nu mi-a plăcut povestirea; să mai insiste asupra detaliilor.” (Simona Toma)

„Are cursivitate şi lejeritate în scriere, dar observaţiile făcute sunt juste; să dea mai multă credibilitate textului; personajul nu are personalitate, textul este tern şi lipsit de strălucire interioară; să respecte canoanele scrierilor de acest gen; nu are cofrajul în care să se înscrie structural cartea.” (Stela Iorga)

„Trecerea dintre pasaje se face prea brusc; are expresii forţate; nu are nici un fel de muzicalitate/ritm interior: cuvintele curg mecanic/didactic.” (Nicoleta Onofrei)

„Prea multă naraţiune; o aglomerare de verbe; textul este destul de plat, nu ajută cititorul să se transpună; limbajul are câteva expresii reuşite, dar este stereotipic.” (Radu Dragomir)

„Text prea pasiv; nu m-a captivat.” (Claudia Samoilă)

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Elena Donea.