101 tripuri cu Haidu (ultima parte)

(Citiți părțile I, II, III și IV)

- Faza asta cu google... e ca și cum ar deschide un univers paralel, în care se întâmplă cele mai improbabile lucruri. Cauți „girafă” și el îți spune: „Poate te-ai gândit la girafă care cântă și e luată la bătaie de alte girafe” și da, deschide un univers paralel în care chiar la asta te-ai gândit.

O pierdusem pe Bianca, Laura sau Mirona, se mulțumea doar să fumeze în liniște.

- În universul ăsta paralel, cu cât e mai improbabil să se întâmple un lucru, cu atât poți să fii mai sigur că o să se întâmple. „E improbabil să se întâmple asta” înseamnă „E probabil să se întâmple asta” sau chiar „E foarte probabil”.

Am rămas câteva momente privind aiurea. Ea mi-a întins țigara, am refuzat. Ca atins de o epifanie, am zis:

- „E improbabil? Să se întâmple asta!”

Aici s-a uitat cu o curiozitate nouă la mine și abia a schițat un zâmbet.

- Știi? „E improbabil? Să se întâmple asta!” Știi? Ăsta e sloganul... Și în același timp explicația pentru absolut tot. Tot ce se întâmplă, cel puțin. E un slogan bun, de partid politic sau candidat la președenție. Mai bun decât „Cheia e în tine”. În mine? Unde? Ce-am mâncat ieri?! Nu, ăsta ar fi chiar bun. De fapt, chestia asta cu improbabilitățile... stai. Stai puțin că am două idei diferite și nu știu pe care s-o spun prima. Ah, sper să nu le uit, de obicei le uit. Așa. Știi, cum e teoria probabilităților, statistică, ar trebui să fie o teorie a improbabilităților. De exemplu, avem un zar cu șase fețe: 1, 2, 3, 4, 5, 6. Îl aruncăm. Ce număr cade, care e cel mai improbabil să cadă? Șapte și zero sunt imposibile, deci unu și șase sunt cele mai improbabile, pentru că sunt cele mai apropiate de cele imposibile. Deci, conform teoriei improbabilităților, dacă aruncăm un zar o să cadă mereu ori unu, ori șase.

De fapt, noi trăim în universul ăsta.

De fapt, „E improbabil? Să se întâmple asta!” e definiția umorului.

Bianca, Laura sau Mirona a terminat de fumat.

-Hai că plec și eu, am zis și am plecat.