Greu de explicat ce se întâmplă atunci când fumezi. Mai ales de scris despre asta. Toată lumea consideră că generația beat a epuizat și subiectul, și descrierea fumatului. Așa o fi. Numai că fumatul, ca mai toate activităție dătătoare de plăcere, are efecte diferite pentru fiecare persoană în parte. La mine nu e nimic extraordinar, extrasenzorial sau para/psiho-ceva. De fapt, este ca o scurtă doză de retardare care cade ca un duș confortabil peste creier, bălăcindu-l așa.
Are fumatul o funcție epistemologic-deconstructivă, ca și cum Chomsky și-ar da mâna cu Foucault și Derrida încingând o horă moldovenească. Sunetul se formează alene în cuvant și acesta trimite către semne aleatorii. Cu puțin noroc însă, cuvintele trimit spre semne nu aleatoriu, dar nici urmând vreo logică. Adică, nu logica așa cum o știm noi, ci formând una năstrușnică și nouă, care, în sinea ei, e chiar ilogică. Nu e vorba de o evoluție epistemologică, ci din contră, mă simt tentat să cred că e de fapt vorba despre o involuție sui-generis.
Dacă vedeți prin filme tineri fumând și apoi având idei geniale, să vă îndoiți de autenticitatea experienței. Așa se explică și faptul că, până aici, relatând experiența mea cu drogurile ușoare, am creat poate false așteptări pe care încă le mai întrețin.
Nicio idee pe care am avut-o când am fumat nu a fost cu adevărat interesantă, revelatorie sau fascinantă. Numai în scurta perioada de retardare din timpul fumatului ideile mi s-au părut geniale – și asta e și frumusețea fumatului. Mai exact, mă fascinează felul în care poți atinge un nivel înalt coborând de fapt standardele, totul fiind autosuficient.
Retrograd.
Mai are fumatul un efect interesant și personal asupra mea, dar despre asta nu voi vorbi. Să revenim în schimb la dimineața despre care voiam să vă povestesc. Se făcea așadar că o serie de conexiuni bizare mă conduseseră la ideea că trăim de fapt într-o lume paralelă (paralelă în raport cu ce? ”paralel” nu are nicio implicație de tipul “secundar” sau “fals”, nu e același raport ca la un om și clona lui – e un raport perfect de egalitate, ca să fim de la bun început înțeleși! ), o lume în care improbabilul devine probabil, și dezvoltasem o teorie a improbabilităților.
(citiți ultima parte)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu