"să fiţi atenţi câtă poezie zace în lume, de la/ cărăbuşul fără un picior şi carapace ruptă până la/ pasărea măiastră care nu există sau de la/ violetele albe de pe balconul cu soare al mamei/ până la uriaşul sequoia pe care nu-l voi vedea vreodată,/ de la cascada îngerului şi până la apa căzătoare în veceu/ să fiţi atenţi, că numai acum mă simt poet/ care e acelaşi lucru cu a spune că numai astăzi mă simt/ fiind fiinţă,/ sunt toate câteva lucruri mici, toate şi aşezate frumos,/ la locul lor, cum e şi cafeneaua în care ne-am dus/ de câteva ori să ne uităm la tablouri, spuneam,/ şi tu te uitai la tablouri, să bem o cană cu ceai/ şi beam amândoi."
(Alexandru Maria - fără titlu)
„Textele prezentate de Alexandru Maria mustesc de talent; are forţă lirică dar şi narativă – deci nu pare fixat pe poezie sau pe proză; stilul mi se pare oscilant – în sensul că nu este încă format; să-şi găsescă acea voce unică definitorie; să mai lucreze asupra textelor; mizează prea mult pe primul impuls; mai multă autocenzură în structurare; apreciez seriozitatea cu care tratează textul literar şi expresia gravă, matură, tristă.” (Stela Iorga)
„Am observat o perspectivă nouă care trimite la o oază existenţială de care se îndoieşte, dar se agaţă de ea; are momente de împlinire şi de dezintegrare a personajului liric; în general, sunt poeme de dragoste – dragostea ca infuzie de fiinţare; atenţie la jocurile gratuite de cuvinte.” (Cristina Dobreanu)
„Este mai calm, mai prozator şi... talentat.” (Laurenţiu Pascal)
„O inteligenţă rară; textele au tot ce le trebuie, dar nu au căldură, sunt prea controlate.” (Daniel Lungu)
„Grupajul – bine condus, unitar; pare o proză scurtă bine finalizată.” (Claudia Samoilă)
„Am remarcat, mai degrabă, metatextul: expresia, personajul etc. care sunt prezentate destul de liric; apare un chin în mijlocul lumii în care există.” (Simona Vartolomei)
„Poezii impersonale în care-l regăsesc mai bine pe autor decât în proza sa; pare a se ascunde de viaţă, de ceva; pare a se juca frumos; pare a satiriza romantismul în general.” (Monica Harhas)
„Se joacă regretabil cu talentul; nu are acea sevă care să-l ţină veşnic viu; căldura rezervată nu-l avantajează; mult prea dur cu universul din jur; are o viziune sumbră asupra lumii.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poezie de stare – stare de dragoste; par mai mult prefabricate, forţate, nu sunt fireşti. Par nişte şabloane colorate aşezate ca să arate bine.” (Anca Şerban Gaiu)
„Poeme de dragoste unitare ca text şi bine conduse; se vede că are ce spune; găseşte cuvintele, poveştile...; mici jocuri de cuvinte frumoase. Aspectul narativ mă duce cu gândul la poezia optzecistă (la Leonid Dimov – de exemplu); plasarea între poezie şi proză poate fi riscantă; are şi pasaje care par rupte din contextul poetic; filozofarea insuficient susţinută, oscilaţia între poezie şi filozofie diluează textele, dezavantajându-l; atenţie la unele forme de limbaj care par de cafenea.” (Andrei Velea)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Chitic.
(Alexandru Maria - fără titlu)
„Textele prezentate de Alexandru Maria mustesc de talent; are forţă lirică dar şi narativă – deci nu pare fixat pe poezie sau pe proză; stilul mi se pare oscilant – în sensul că nu este încă format; să-şi găsescă acea voce unică definitorie; să mai lucreze asupra textelor; mizează prea mult pe primul impuls; mai multă autocenzură în structurare; apreciez seriozitatea cu care tratează textul literar şi expresia gravă, matură, tristă.” (Stela Iorga)
„Am observat o perspectivă nouă care trimite la o oază existenţială de care se îndoieşte, dar se agaţă de ea; are momente de împlinire şi de dezintegrare a personajului liric; în general, sunt poeme de dragoste – dragostea ca infuzie de fiinţare; atenţie la jocurile gratuite de cuvinte.” (Cristina Dobreanu)
„Este mai calm, mai prozator şi... talentat.” (Laurenţiu Pascal)
„O inteligenţă rară; textele au tot ce le trebuie, dar nu au căldură, sunt prea controlate.” (Daniel Lungu)
„Grupajul – bine condus, unitar; pare o proză scurtă bine finalizată.” (Claudia Samoilă)
„Am remarcat, mai degrabă, metatextul: expresia, personajul etc. care sunt prezentate destul de liric; apare un chin în mijlocul lumii în care există.” (Simona Vartolomei)
„Poezii impersonale în care-l regăsesc mai bine pe autor decât în proza sa; pare a se ascunde de viaţă, de ceva; pare a se juca frumos; pare a satiriza romantismul în general.” (Monica Harhas)
„Se joacă regretabil cu talentul; nu are acea sevă care să-l ţină veşnic viu; căldura rezervată nu-l avantajează; mult prea dur cu universul din jur; are o viziune sumbră asupra lumii.” (Tatiana Nona Ciofu)
„Poezie de stare – stare de dragoste; par mai mult prefabricate, forţate, nu sunt fireşti. Par nişte şabloane colorate aşezate ca să arate bine.” (Anca Şerban Gaiu)
„Poeme de dragoste unitare ca text şi bine conduse; se vede că are ce spune; găseşte cuvintele, poveştile...; mici jocuri de cuvinte frumoase. Aspectul narativ mă duce cu gândul la poezia optzecistă (la Leonid Dimov – de exemplu); plasarea între poezie şi proză poate fi riscantă; are şi pasaje care par rupte din contextul poetic; filozofarea insuficient susţinută, oscilaţia între poezie şi filozofie diluează textele, dezavantajându-l; atenţie la unele forme de limbaj care par de cafenea.” (Andrei Velea)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Florin Chitic.
cuvantul se va intoarce impotriva celui ce-l mazgaleste cu folos sau degeaba...e valabil si pentru cronicari
RăspundețiȘtergerenona a zis
RăspundețiȘtergereo fi valabil si pentru comentatori anonimi?
RăspundețiȘtergere