(...) După câteva momente, cei doi reapar în câmpul meu vizual, deşi nu mai erau la fel – Kaito, rezemată de perete, avea o rană adâncă la umărul drept. Sângele i se prelingea pe braţ, pe mânerul sabiei şi apoi pe lama ce strălucea în lumina întunericului, o lumină demonică. Înspăimântat, nu îndrăznesc să mă mişc din loc. Adversarul stă sprijinit cu mâna dreaptă de uşă şi în cea stângă ţine încă sabia. Nu cred că are răni grave şi, cu toate astea, respiră greoi. Rana fetei e destul de gravă. Zăresc pe chipul ei, într-o clipă fugară, un zâmbet furiş. Are un plan, simt asta. Da, am dreptate – porneşte un atac fulgerător către celălalt. Are o viteză incredibilă. Probabil că ăsta ar fi motivul pentru care nu i-am văzut prima oară. El reuşeşte să o oprească în ultimul moment, blocându-i atacul cu ultimele lui forţe şi îi strigă:
- Kaito, opreşte-te! Nu vreau să-l omor! (...)
(Florin Chitic – Laguna - fragment)
„Pare un scenariu de manga/desene animate japoneze; ca proză, nu mi se pare realizată; o descriere rece, mecanică; scrisul la persoana întâi nu-l avantajează; elementele de legătură sunt prea multe şi prea forţate.” (Nicoleta Onofrei)
„Ca realizare artistică, nu mi-a plăcut; o proză impersonală, stângace, care şchioapătă; implicarea psihoemoţională lipseşte cu desăvârşire, nu are reflexivitate. Ca stil – nu este susţinut de imagini; la nivel semantic – nu transmite un feeling, e o transmitere telegrafică; dacă este vorba de o chemare şi nu cochetează cu scrisul, s-ar putea să-şi lămurească motivaţia de a scrie.” (Stela Iorga)
„Multe efecte şi puţin mesaj; titlul pare supercăutat; prea evidentă intenţia de a fi la modă; să se exprime pe sine; are un aer romantic negru/lugubru; prea multe detalii; atenţie la pleonasme şi la repetiţii; nu are nici un fel de tensiune.” (Cristina Dobreanu)
„Are şi câteva străfulgerări de literatură; pare a scrie pentru a participa la un concurs de cum se face de-a-ndoaselea.” (Radu Vartolomei)
„Mai trebuie să lucreze pe text; ideea mi se pare interesantă.” (Claudia Samoilă)
„L-aş felicita pentru ideea de a scrie ceva, în primul rând; dacă-i un hobby – e bine, dacă-i un moft – nu e bine; expresiile - mult prea scurte şi ritmul – mult prea sacadat; nu are descriere, nu are fluiditate în exprimare – probabil, ţine de modul de a raţiona.” (Ionuţ Vasile)
„Textul este ca jucăria aceea rusească cu păpuşi de lemn – matrioşka – pentru că, în final, textul pare o creaţie mică, goală; prea tipicar şi – implicit – obositor la lectură; prea mare grijă pentru detalii; să esenţializeze, să transfigureze.” (Anca Şerban Gaiu)
„Numele personajelor sunt potrivite şi simplitatea face bine textului.” (Gelu Ghemiş)
„Un procedeu folosit la desene animate sau benzi desenate; povestea poate fi bună, dar contează redarea/zicerea.” (Simona Vartolomei)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Claudia Samoilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu