ÎNTÂIA BEŢIE A SCRISULUI

(...)Căldura îl ademenise în jocurile ei. Seara se pitulase, stânjenită, deasupra lui. Până şi felinarul, ce pâlpâia în scrâşneli supărătoare, conchise că e vremea să se stingă. Din toate părţile se simţi încolţit de hămăitul câinilor. Le vedea ochii înrobitori ascunşi în parbrizul fiecărei maşini parcate, iar din fălcile întinse grotesc, asemenea unui coviltir, balele turbării începură să se scurgă, sub forma unor picături, împregnând macadamul în stropi ca de ploaie zvârliţi din cerul gurilor stranii. Înşfăcate în miimi de colţi, în dedesubtul cărora o limbă însângerată le sporea furia, îl ţintuiau pe bărbat în mijlocul străzii, complet hipnotizat. (...)

(Radu Dragomir – Întâia beţie)

„Textul prezentat m-a trimis la cruzimea lentilei regizorale a lui Federico Fellini prin puterea exacerbată de observaţie; bună ordonare a substanţei epice; descriptiv, plin de detalii realiste; îi lipseşte ceva care ţine de tristeţea şi tragismul vieţii, de neorealism; se vede talentul, autodisciplinarea şi evoluţia.” (Stela Iorga)

„Un text cu o consistenţă epică bună, dar accidentată pe ici, pe colo din cauza aglomerării detaliilor.” (Tudor Neacşu)

„Un exerciţiu reuşit; cheia mi se pare a fi hiperrealismul; ca narator, nu se plasează clar pe tot parcursul textului.” (Andrei velea)

„Nu prea stăpâneşte elementele ce ţin de timp şi spaţiu; un fel de nebuloasă.” (Simona Toma)

„Schimbările de perspectivă mi s-au părut derutante.” (Diana Balmuş)

„Unii termeni nu se încadrează în carnea textului – sunt anacronici.” (Nicoleta Onofrei)

„Se vede talentul, dar a supralicitat: prea multe detalii, descrieri, metafore, epitete etc.” (Cristina Dobreanu)

„Are putere de observaţie, scrie cu grijă, brodează minuţios personajele.” (Tatiana Nona Ciofu)

„Abundenţa de detalii şi descrieri nu mi se pare deranjantă – chiar face textul tentant, mai ales în zonele de descriere a senzaţiilor; mi-ar fi plăcut să fie scris la persoana întâi.” (Alexandru Maria)

„Unele pasaje m-au dus cu gândul la Portocala mecanică prin logica structurării; pare a scrie firesc – dar, dacă nu revine asupra textului, nu poate fi publicabil; n-am găsit miza textului.” (a.g.secară)

În încheierea acestor consemnări, amintim versurile memorabile ale poetului Panait Căpăţână: Priveam absent biserici şi femei/ Când mi-a călcat o lacrimă tramvaiul – ca o fulguraţie omagială către unul dintre ultimele bastioane ale boemei gălăţene, căzut la datorie acum o săptămână şi ceva.

Dumnezeu să-l primească şi să-l odihnească în grădinile Sale!

Ion Avram

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)