ÎNTRE MATERIE ŞI ANTIMATERIE, ÎNTRE PUR ŞI IMPUR

am vrut să păşesc dar talpa nu a vrut să se dezlipească/ am încercat cu celălalt picior dar talpa nu a vrut să se dezlipească/ m-am lăsat în jos/ m-am culcat, pe o parte, într-un semifetus/ şi nu m-am mai putut dezlipi/ cu palma sub cap şi cu urechea pe ciment ascultam/ cum tălpile celorlalţi se dezlipeau şi se lipeau şi iar/ ciorile puteau zbura pe deasupra, puteau şi vulturi să zboare pe deasupra/ şi carnea putea să se scurgă, cum sângele se auzea cum se scurge/ şi cădeam în pământ/ copacii vorbeau între ei, furnicile bârfeau copacii/ până când eram atât de aproape de pământ încât muşcam unul din altul/ şi apoi, nu ştiu cum, m-am ridicat şi am mers mai departe

(Nicoleta Onofrei – Cu urechea pe ciment)

„Poeme originale; puterea de introspecţie este atât de mare, de parcă ai pătrunde în cochilia unui melc; poeme de căutare a identităţii eului liric, ce aruncă proiecţii asupra universului în care stă închis; sunt atât de vivante/ trăibile, pipăibile – încât mă tem că nu vor fi percepute de critica literară actuală; se vede un mare efort/ luptă cu un sine care vrea să-şi depăşească condiţia, ca o luptă între materie şi antimaterie, între pur şi impur; o poezie răvăşitoare; duce cu gândul la Icar.” (Stela Iorga)

„Texte întregi în universul lor, bine controlate, tensionate – tensiune dată de dorinţa/ neputinţa de a evada dintr-o stare apăsătoare, de sufocare/ captivitate/ inhibare.” (Cristina Dobreanu)

„Remarcabilă prospeţimea textului; prin sonoritate şi atmosferă, duce cu gândul la Virgil Mazilescu.” (Simona Toma)

„Transmite o stare cu frisoane; are forţă descriptivă şi scenic.” (Laurenţiu Pascal)

„Surprinde bine claustrofobia existenţei umane şi incită la evadarea din aceasta.” (Sabina Penciu)

„Are un ritm interior captivant, oferind imagini de esenţă tare.” (Radu Dragomir)

„Nicoleta Onofrei este un observator care, parcă, observă cu mai multe perechi de ochi; are un control impus; să treacă peste a fi creator de stare.” (Tatiana Nona Ciofu)

„Există o dinamică a eului liric susţinută de haosul şi nebunia atmosferei din jur, de ritmul nebun al existenţei umane; poemele sale sunt ca o hrană/ energie pentru cei care se zbat să evadeze din problemele vieţii.” (Violeta Andrea Bobe)

„Poemele Nicoletei Onofrei stau sub semnul zbuciumului interior, al luptei cu sine.” (Diana Balmuş)

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Radu Dragomir.

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)