SUB UMBRELA NOSTALGIEI

De vorbă cu fratele meu (ah în tăcerea/ lui mi-am găsit un loc călduţ călduţ)/ la începutul zilei în/ lătratul câinilor înstelaţi/ cu gândul la nisipul din căni/ adus de neaşteptatul alizeu şi/ nici nu ştiu când se vor termina/ trădările efuziunile lamentările/ nici nu simţim cum dimineaţa a trecut/ de mult într-o precipitată strigare la apel/ suntem declaraţi absenţi câte/ o pisică tărcată (cu neodihna/ trupurilor noastre în ochi)/ taie calea călătorilor somnolenţi/ peste oraş cade ploaia cu un scop/ nicio amânare de la fratele meu/ continuă coborârea

(Valeriu Valegvi – Nicio amânare/ Coborârea)

„Un univers închis, cenuşiu, populat cu obiecte/ oameni simbol; simbolurile sunt golite de sens aparent, sporind sentimentul de deznădejde şi de presimţirea vidului interior personal ori, doar o proiecţie a acestuia către lume; poezia este cerebrală şi cam prea detensionată, în detrimentul formei; poeme apăsătoare, de stare acerbă la vibraţiile lumii, prea devreme resemnate în faţa frumuseţii vieţii; din păcate, poemele – ce se vor axiomatico-sentimentale, sunt prea sentenţioase şi acide faţă de cititor; cred că ar putea suferi o minimă mutaţie emoţională, întrucât este cam distanţat de eul liric şi de mirajul sentimentelor umane în general.” (Stela Iorga)

„O plonjare voită în amănunt, într-un ritual care nu spune nimic; are o voce care vine din vechimea poeziei – sub umbrela nostalgiei care ţine de alt veac, dar şi o voce în care peniţa a luat-o înaintea minţii; poezia se găseşte,mai cu seamă, în nişte oaze din text şi nu în întregul acestuia.” (Mirel Floricică)

„Are un drum bine definit, de la care nu se abate; nu m-am conectat la text.” (Simona Toma)

„Se apropie mai mult de genul epic decât de cel liric; se văd influenţe atât din modernism, cât şi din expresionism; imaginile sunt percepute ca neclare, temperate ca nişte culori pe o paletă de tonuri de gri-cenuşiu, negru şi alb-lăptos.” (Andreea Violeta Bobe)

„Cam labirintic; duce cu gândul la trecerea ireversibilă a timpului, la pierderea/ ratarea copilăriei.” (Sabina Penciu)

„O poezie pentru categoria de cititori care stă la pândă pentru a descoperi sensul lumii; de aici, acel aspect de opacitate, de criptic; are un crescendo care pare a tensiona textul, asemeni mutărilor pieselor într-un joc de şah.” (Mihai Şerbu)

Ion Avram

Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, va citi Nicoleta Onofrei.

(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)