cu mine/ mângâierile vin
direct din oase/ ca nişte pocnete/ aproape absente./ trebuie să fii capabil/ a
înţelege aceste mângâieri/ venite chiar din prelungirile tale.
(Elena Donea
– artificii)
„Are mult talent; trebuie să citească multă poezie
clasică, sud-americană şi, evident, română; are versuri absolut remarcabile; al
doilea ciclu - «lumina aceasta potrivită pentru noi» - mi-a plăcut mai mult
decât celelalte cicluri; şi, încă ceva: ştie să-şi găsească titlurile. (Adina
Dabija)
„Are siguranţa poeziei – chiar şi acolo unde are starea
de jurnal; poemele sunt filmice, senzuale şi chiar olfactive, cu imagini
neaşteptate şi frumoase; o poezie-obiect cu imagini reale; pe alocuri, are
concentrare de haiku; limbajul mi se pare firesc, obişnuit, simplu; are
siguranţă în conducerea scrisului; metaforele sunt naturale şi unicate; o
poezie care se poate edita fără rezerve.” (Victor Cilincă)
„Texte puţin cam verbioase – comparativ cu ce ne-a mai
prezentat; multă obstinaţie – ca un strigăt de disperare de absenţa cuiva; pare
a se îndrepta către proză prin tendinţa de evocare şi prin scăderea tensiunilor
lirice; îi mai trebuie cizelare, detaşare şi temperanţă, pe alocuri; are zone
poetice prinse şi surprinse extraordinar; există la Elena Donea o originalitate
a sintagmelor – nu pare influenţată de cineva, nu pastişează.” (Stela Iorga)
„Este surprinzătoare de fiecare dată, nu apelează la
clişee, poemele curg unul din celălalt, imaginile vin firesc, nu par căutate –
deşi, unele, sunt insolite.” (Diana Toma)
„O poezie care are şi un nucleu epic; de aici –
observaţia că ar fi, mai degrabă, proză; au structura unui monolog interior
exteriorizat în texte în această formă; impresia de flux poematic nu este ceva
rău - a genera continuu text este ceva
bun – fluxul continuu de emisie poetică presupune talent care la Elena Donea
este dublat şi de o conştiinţă autorială în formare, deci este vorba de un
talent conştient de sine; în acest flux de vers liber, tumultuos apar şi unele
expresii nepotrivite - dar, orice talent de mare forţă mai şi ratează uneori.”
(Viorel Ştefănescu)
În încheierea serii, Adina Dabija a recitat două poezii
scrise la prima mână şi una în limba engleză – limbă în care, mai nou, scrie
pentru că, aşa, textul pare mai aproape
de realitatea în care trăieşte şi, implicit, realitatea în care trăieşte pare
mai apropiată de text. A fost aplaudată, felicitată şi comentată (pe scurt)
şi, desigur, invitată şi altă dată.
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Ana Maria
Panagatos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu