"Cumpătat
în frază, fără zorzoane căutate. Merge pe
contrastul între conținutul voit monoton al celei mai mari părți a povestirii
și finalul surprinzător, chiar cu tentă umorist-filosofică, care cultivă
paradoxul: la o existență banală este de preferat ORICE surpriză! Chiar cu
dilema dacă să alegi între moarte și betegire. Realism de calitate (pasajul mi-a
amintit de unul din "Sonata Kreutzer"): personajul este deranjat nu
că a fost rănit, ci că nu va ajunge la serviciul banal. Umor englezesc, dar
numele anglo-saxone nu au nicio justificare: acțiunea se putea petrece la noi,
fără să mă trimită la vreo pastișă. " (Victor Cilincă)
"Text
ușurel, aburos, cursiv, nu ridică nici o problemă metafizică, curge bine, mi-aș
fi dorit mai multă tensiune și mai puțină anticipare a finalului. Text miză fără
mari expectații, mai trebuie lucrat pe mesaj."(Stela Iorga)
"O
atenționare subtilă că omul a devenit robotizat acaparat de monotonia vieții de
zi cu zi." (Ana Maria Panagatos)
"M-au
deranjat stările meditative. Narațiunea transparentă m-a făcut să nu mă apropii de
pesonaje. O înșiruire care lucrează în favoarea monotoniei voite din
text."(Radu Dragomir)
"Text
bine scris din care se poate realiza un film. Chiar dacă este o rutină impusă,
am văzut multă mișcare. Sfîrșitul subliniază motivul trist al povestirii."(Gelu
Ghemiș)
Simona
Toma
Astăzi citește Radu
Dragomir. Vă așteptăm la cenaclu în același loc, adică la "Viața
Liberă" unde avem răcoare, la aceeași oră, adică pe la 18.00.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu