vineri, 26 octombrie 2018

Cronică de cenaclu: Poezia, un pian care te face să roșești


Revenită în Cenaclul "Noduri și Semne", după o lipsă motivată de mai bine de jumătate de an, Ioana Andrada Tudorie a reușit să se reafirme drept o voce lirică armonizată fericit cu diapazonul poeziei feministe actuale. Poemele citite vineri, fără a constitui neapărat un grupaj, au revelat o autoare stăpână pe ustensilele ei literare, capabilă să se așeze într-un stil propriu și, în același timp, să experimenteze. Ușor intrigantă, obraznică, poate, pe alocuri, poezia erotică a Andradei i-a făcut pe unii dintre noi să roșească, pe alții să mai ceară.
Stela Iorga: "Îmi place acest aparent prozaism, această aparentă indiferență - care e numai așa, pentru sufletul ei. În spatele acestora e foarte multă pasiune. E ca un pian bine acordat, care nu scoate sunete false sau fals-sentimentale. Și-a creat un stil în care nu stagnează, ci merge înainte."
Carmen Neacșu: "Remarc tonul foarte clar, fără zgomot. Am simțit grupajul de poeme de la un capăt la altul."
Ioan Gh. Tofan: "O poezie de dragoste cu zvâc!"
Anca Șerban Gaiu: "Ioana este o voce lirică extrem de aparte, puternică. Este un spectator al propriei vieți, al propriilor trăiri. Mi-au plăcut metaforele - acolo unde sunt, sunt inedite."
Leonard Matei: "Îmi plac aglomerările din poezia Andradei. Reușește să transmită emoția. Mi se pare specială."
Adrian George Secară: "Primul poem nu se "lipește" de restul grupajului. Pianul nu sună mereu cum vrea pianistul, dar sunt rare cazurile. Sunt unele versuri care pică în banalitate. Este genul de literatură erotică care i-ar face pe unii să roșească - mai puțin întâlnit în cenalul nostru."
Iulian Mardar: "Este o poezie de nișă, bazată pe o abundență de amănunte anatomice. Texte bine scrise, fără lucruri supărătoare."
Nichita Sava: "Poezia ei este aparte. Percepția erosului este de o profundă sinceritate. Uneori aparține unei voci masculine. Metafore deosebite, încifrate."
Andrei Velea: "Văd aceste poeme ca pe un experiment. Andrada scrie mai mult în virtutea unei inteligențe poetice. Nu e hiperemoțională, ca în lirica tipic feminină. E mai cerebrală."
Paul Budeanu: "M-a intrigat folosirea datelor exacte. Am încercat să găsesc motivul, dar nu am reușit."
Ovidiu Vrânceanu: "Prima poezie mi-a plăcut, am simțit-o mai aproape. Uneori metafora pare puțin forțată."
Astăzi, mai pe seară, pe la ora 18,00, ne revedem la sediul cotidianului "Viața liberă", să îl ascultăm pe Ioan Gh. Tofan.
Marius Grama

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu