(...)Lasă bătrâne, nu fi trist, mie dă-mi doar un măr, pomu-i al tău/ Mai bine ai recunoaşte că te sâcâie să fii atoateiertător/ Într-o lume fără timp, legi şi neînţelegeri; e doar o abureală/ Tu ai nevoie de tot ce nu vrei să existe/ Iar eu am să te omor oricum, dar cel puţin o să-mi pară rău
(Cristina Bălan – De bine de rău )
„Apasă prea mult pe accelerator; nu ştiu unde a vrut să ajungă cu proza aceasta – semn că-i place să complice lucrurile până la o imposibilă simplificare ulterioară; să pună mâna pe cuvinte; să le privească prin vizor şi să le scrie aşa cum sunt; are ce căuta în literatură; îi recomand să umble la volumul textului – beţia de cuvinte nu o avantajează.” (Ion Zimbru)
„În poemele Cristinei Bălan cuvântul vine ca un pas de culoare.” (Valentina Bucur)
„În cazul prozei, are o tensiune care vine din frica de necunoscut; un joc al seducţiei atrăgător, uşor poetic.” (Florin Buzdugan)
„Ştie să creeze personajele.” (Florin Chitic)
„Poemele încărcate de retorism şi de expresii pompoase; nu are esenţializare; prea explicită pe spaţii foarte largi; ca idee – pare în regulă, ca realizare – suferă; intenţia de ironie nu este reuşită.” (Anca Şerban Gaiu)
„Are urme de romantism – dar, cam dulceag; cuvintele sună bine, dar nu slujesc ideea/ conţinutul; multă superficialitate; la nivel de sintagmă – par a fi poezie, dar pe ansamblu nu rezistă; dialogurile nu par autentice şi nu au vigoare.” (Cristina Dobreanu)
„Poeme afectate, tributare expresiilor frumoase; sentimentele sunt prea ascunse, încât poate introduce cititorul pe contrasens; autorul este inteligent, dar nu-şi trece textul prin sensibilitate; textele prezintă starea sinelui autorial; preacăutatul nu este impostură, dar nici nu cred că este genuă; alambicarea – poate vine din însăşi firea complicată a autorului; pare captivă uşurinţei de a scrie şi, prin asta, poate pierde din autenticitate.” (Stela Iorga)
„Pare a-şi inhiba spiritul liber în forme foarte crispate şi cam afumate; mi se pare că, la ea, lirismul se confundă cu un formalism; cred că trebuie să-şi asume un parfum al ei; proza este scrisă cu destulă atenţie; prea mult dialog; stilul este cam nemetaforic, cam direct.” (Andrei Velea)
„Interesantă ironia din poeme.” (Claudia Samoilă)
„Referitor la poeme: discurs oficial, coerent, rece; în proză - este greu de ştiut unde se termină kitsch şi unde începe arta; trebuie să-şi controleze şi să-şi organizeze ezitările; frumuseţea istovită din textele prezentate pare adusă cu ibricul; cu alte cuvinte, înzestrare are, dar realizare – nu.” (Mirel Floricică)
„O înşiruire de idei care se pierd pe parcurs; nu m-a surprins, nu m-a sensibilizat.” (Tatiana Nona Ciofu)
„În versul mai lung – pare mai împrăştiată, mai lipsită de intensitate; în versul mai scurt – mi se pare mai concisă, mai lirică şi mai atractivă. În ceea ce priveşte proza – ştie să construiască.” (Gelu Ghemiş)
Ion Avram
Vineri, la ora 18:00, la sediul cotidianului “Viaţa Liberă”, va citi Claudia Samoilă.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284;)
(Cristina Bălan – De bine de rău )
„Apasă prea mult pe accelerator; nu ştiu unde a vrut să ajungă cu proza aceasta – semn că-i place să complice lucrurile până la o imposibilă simplificare ulterioară; să pună mâna pe cuvinte; să le privească prin vizor şi să le scrie aşa cum sunt; are ce căuta în literatură; îi recomand să umble la volumul textului – beţia de cuvinte nu o avantajează.” (Ion Zimbru)
„În poemele Cristinei Bălan cuvântul vine ca un pas de culoare.” (Valentina Bucur)
„În cazul prozei, are o tensiune care vine din frica de necunoscut; un joc al seducţiei atrăgător, uşor poetic.” (Florin Buzdugan)
„Ştie să creeze personajele.” (Florin Chitic)
„Poemele încărcate de retorism şi de expresii pompoase; nu are esenţializare; prea explicită pe spaţii foarte largi; ca idee – pare în regulă, ca realizare – suferă; intenţia de ironie nu este reuşită.” (Anca Şerban Gaiu)
„Are urme de romantism – dar, cam dulceag; cuvintele sună bine, dar nu slujesc ideea/ conţinutul; multă superficialitate; la nivel de sintagmă – par a fi poezie, dar pe ansamblu nu rezistă; dialogurile nu par autentice şi nu au vigoare.” (Cristina Dobreanu)
„Poeme afectate, tributare expresiilor frumoase; sentimentele sunt prea ascunse, încât poate introduce cititorul pe contrasens; autorul este inteligent, dar nu-şi trece textul prin sensibilitate; textele prezintă starea sinelui autorial; preacăutatul nu este impostură, dar nici nu cred că este genuă; alambicarea – poate vine din însăşi firea complicată a autorului; pare captivă uşurinţei de a scrie şi, prin asta, poate pierde din autenticitate.” (Stela Iorga)
„Pare a-şi inhiba spiritul liber în forme foarte crispate şi cam afumate; mi se pare că, la ea, lirismul se confundă cu un formalism; cred că trebuie să-şi asume un parfum al ei; proza este scrisă cu destulă atenţie; prea mult dialog; stilul este cam nemetaforic, cam direct.” (Andrei Velea)
„Interesantă ironia din poeme.” (Claudia Samoilă)
„Referitor la poeme: discurs oficial, coerent, rece; în proză - este greu de ştiut unde se termină kitsch şi unde începe arta; trebuie să-şi controleze şi să-şi organizeze ezitările; frumuseţea istovită din textele prezentate pare adusă cu ibricul; cu alte cuvinte, înzestrare are, dar realizare – nu.” (Mirel Floricică)
„O înşiruire de idei care se pierd pe parcurs; nu m-a surprins, nu m-a sensibilizat.” (Tatiana Nona Ciofu)
„În versul mai lung – pare mai împrăştiată, mai lipsită de intensitate; în versul mai scurt – mi se pare mai concisă, mai lirică şi mai atractivă. În ceea ce priveşte proza – ştie să construiască.” (Gelu Ghemiş)
Ion Avram
Vineri, la ora 18:00, la sediul cotidianului “Viaţa Liberă”, va citi Claudia Samoilă.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu