Inedită, lirică, matură, autentică, inspirată, sugestivă, sinceră, profundă, sensibilă, meditativă, tulburătoare, fantezistă, romantică, inefabilă, gingaşă, idilică, talentată – sunt numai o parte din cuvintele cu care au fost întâmpinate textele Elenei Donea, surprinzătoare de la o prezentare la alta printr-o poezie remarcabilă, îmbucurătoare pe care am putea-o numi de sărbătoare.
„În poemele Elenei Donea, există mai multe ipostaze ale eului liric: eul liric – copilul, eul liric – fecioara/adolescenta şi eul liric – femeia, care se întrepătrund în mod firesc; mai există şi o luptă între poezie şi non-poezie din care învingătoare iese poezia (non-poezia ar fi – după mine – acolo unde este prea explicită, prea prozaică; să simplifice acolo unde epatează şi să păstreze pasajele curajoase.” (Anca Şerban Gaiu)
„M-a fermecat intensitatea trăirii şi a simţirii care dovedeşte multă gingăşie; graniţa dintre copilărie şi maturitate este bine prinsă; tema iubirii care străbate ca un fir poemele ne-o arată pe autoare ca fiind sfâşietor de sinceră; nu copiază, este originală, de un inedit liric surprinzător; autoironia face bine poemelor; sugestiile sunt delicate; o poezie de bun simţ, de inteligenţă. Comparativ cu poemele lui Andrei Velea, de exemplu – care sunt supraintelectualizate, cerebrale – poezia Elenei Donea are căldură, sinceritate, sensibilitate, viaţă; sigur că mai este loc pentru rafinarea eului liric care este o frumuseţe de fiinţă; m-a captivat şi intelectual şi liric; o notă de romantism bine temperat şi bine condus.” (Stela Iorga)
„Texte tulburătoare; imaginaţie metaforică uluitoare; are pasaje de înaltă poezie; pentru a suprima prozasticul – să renunţe la cuvintele de legătură.” (Laurenţiu Pascal)
„Texte cu mesaj; poemele sunt rotunde, rezonante; are imagini reuşite, inedite şi inefabile care dau valoare şi tensiune textului.” (Cristina Dobreanu)
„Are sânge de poet; poeme puternice, vii, originale. Valoroase şi captivante.” (Costel Grecu)
„În ciuda multor cuvinte care trenează, fragilitatea din texte este provocatoare şi le dau o greutate aparte; ideile şi trăirile sunt inedite; are şi pasaje care trezesc la realitate, scot din idilic, din fantasm.” (Monica Harhas)
„Un univers lăuntric remarcabil.” (Florin Buzdugan)
„Texte idilice; zonele discursive nu deranjează; are şi imagini greu accesibile, dar bine construite; idei originale.” (Cristina Bălan)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă – citeşte Costel Grecu
Salut şi eu poemele Elenei! Sunt poeme bune, fără discuţie, chiar dacă nu toate textele sunt egale ca valoare. Dă dovadă de o maturitate poetică surprinzătoare – pare că ştie să gândească poezia, pare că ştie unde să intervină în mod explicit, cerebral, ordonator, şi unde să se lase dusă de valul poemului (sau, cel puţin, să simuleze cu brio asta). Tocmai de asta privesc cu ochi buni viitorul poetic al Elenei Donea: pentru că îşi gândeşte poezia. Şi asta mi-a confirmat-o şi din cele câteva discuţii pe purtate pe messenger.
RăspundețiȘtergereÎn ecuaţia poeziei, talentul nativ nu este cel mai important lucru; contează mai mult capacitatea de a conceptualiza, de a conştientiza, de a înţelege şi stăpâni actul poetic. Aici se face diferenţa printre un poet oarecare şi un poet cu adevărat poet.
Şi mă mai bucură un fapt: (amintesc aici articolul lui Adi G.Secară din Viaţa Liberă http://www.viata-libera.ro/articol-Cubul_critic_OBLIO_2.html) constat cu bucurie că există o tânără generaţie de scriitori la Galaţi, care acoperă un palier de vârste cuprins între treizecişitrei şi şaisprezece ani (cu aproximaţie). Eu o văd aşa, pe trei paliere (nu valorice!): Marius Grama, Octav Miclescu, Matei Leonard şi subsemnatul, apoi Anca Şerban Gaiu, Adrian Haidu, Alexandru Maria, Nicoleta Onofrei, după care urmează, cu brio, Elena Donea, Claudia Samoilă, Sabina Penciu şi Florin Buzdugan. În acest context, mult-aşteptata Antologie (care, pare-se, cel mai realist e s-o aşteptăm în toamnă), se justifică din plin!
Ai poezie Poezie, poeto! Cei care vorbesc despre "pasaje" prozo-nu-ştiu-cum şi "explicaţii" încă n-au aflat că postmodernismul îşi asumă şi toate "ismele" literare de până la el. Totul e să păstrezi bunul echilibru al textelor prin oricâte "şcoli" şi curente literare ai da iama.
RăspundețiȘtergereCă nu teoria înmagazinată face acest mic mare serviciu poetului, ci bunul-simţ care în cazul artistului se dă peste cap de trei ori trei milioane de ori şi se face simţ estetic şi de ai 14-15 ani (sunt destule cazuri!) şi de ai deja nepoţi.
Teoria te ajută doar să-ţi explici post factum ce, cât şi cum ţi-a ieşit. Dar aprecierea valorică nu-i a ei, ci a simţului ăla care s-a dat şi s-a dat peste cap fiindcă aşa a primit comanda de Sus. Restul e cum spusei altundeva: respectul de sine însuşi şi Dragostea de lucrul la care a fost insul Chemat. Adică tot o cruce are de dus şi artistul, numai o ţâră mai grea decât ştiu cei care nu ştiu să-şi asume şi ponoasele. Dacă n-ai să-ncerci să-ţi ocoleşti "crucea" poezia ta o să crească până vei deveni una cu ea; Că "stofă" ai, slavă Domnului!
Mult noroc!
PS/Top-urile sunt prostii pe care le fac proştii pentru cei asemenea lor.