ce-ar fi ca intr-o zi, oamenii să-şi lase zâmbetele şi cuvintele pe trupul meu, ochii închişi cu genele smulse şi să mă privească soarele, să devin lumina în care ticăie cuvintele. şi dacă mi-ar desena două sfori subţiri prinse de mameloane şi cuvintele suspendate şi-ar învinge inerţia? ele ar coborî pe coastele mele reliefate şi-ar dispărea cine ştie unde, sub piele.în singurătate sunt eu şi cu teama de-a mai fi. acum sunt cu tine, cu voi, fără eul dublat, fără iluzii, doar în ticăitul cuvintelor şi într-un permanent poem.
(Sabina Penciu – fără titlu)
Elevă la Liceul Emil Racoviţă din Galaţi, Sabina Penciu îşi caută drumul în literatură oscilând între poezie şi proză, între fragmente de text ce pot fi apreciate ca proză poematică şi fragmente de poem prozaic, ceea ce presupune, de fapt, un bogat conţinut de trăiri interioare şi o anume intensitate şi sensibilitate de consumare a acestui conţinut. Altfel spus, o oscilaţie între pasaje de un lirism sufocat de dramatismul realităţii şi pasaje epice invadate de lirismul unui suflet sensibil în care s-a încuibat prematur tragismul unei existenţe expusă la vicisitudini.
„În textele prezentate în seara aceasta, o găsesc pe Sabina Penciu mult mai confesivă şi mai diluată liric decât în textele anterioare; are un tragism cutremurător al existenţei care derivă dintr-un raport doborâtor cu lumea reală; nu şi-a găsit încă expresia rotund lirică – dar, are potenţial.” (Stela Iorga)
„Atmosferă rece, sugerată, care presupune o stare de ataraxie profundă, eul liric venind, parcă, dintr-un alt eu.” (Elena Donea)
„Prea directă, prea sinceră în exprimarea senzaţiilor, sentimentelor etc.” (Alexandru Maria)
„Texte calde, tonalitate prea confesivă, prea patetică; să fie mai disimulantă, să filtreze mai mult textele; dozează bine metaforele.” (Andrei Velea)
„În ciuda unui oarecare sadism din unele texte, cred că scrie bine; secvenţe din viaţă puse în text aşa cum au fost, fără retuşuri, fără ocolişuri.” (Mădălina Radu)
„Pentru mine, ca un text să fie bun, trebuie să-mi determine o stare de plăcere; dacă nu reuşesc – nu au valoare; pot spune că textele din seara aceasta – cu mici rezerve – mi-au plăcut.” (Cezar Chiorcea)
„Este prea aproape de hârtie când scrie; textul/poemul s-ar cere întâi recitat, apoi scris; să se detaşeze – altfel, par nişte file de jurnal.” (Simona Toma)
„Autoreflexivitatea mi se pare prea densă; prea multe epitete, printre care, unele - cam banale, ca să nu spun fumate; să scrie mai concentrat; să revină asupra textelor.” (Cristina Dobreanu)
Ion Avram
Vineri, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Marius Chiru.
(Relaţii privind activitatea cenaclului Noduri şi Semne – tel. 0746167284)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu