Poveste în bucăți de sticlă colorată

Friedensreich Hundertwasser, Case galbene...

Mers în zigzag

când berzele cuibăresc pe inima balon cu heliu

legat la deget cu șiret

ies fluturii albi în picioarele goale

joacă șotron cu aripi pătulite în buzunare

cum văd că stai cu falca în palmă sau pe coate

ca îngerii lui rafael

vine și marea adusă de copii în găletușe

nisip sirene crabi un inorog oprit în copite

nedumerit dacă  ai venit sau tocmai am plecat

Cântec de colivie

să tot fie de pe vremea când eram mergători și înnoptam pe spate

cu arcul întins înfășurați în stuf ca niște coconi

respiram din aripi cu pene de pelican

sau de pe vremea când buddha atingea cu pălăria șarpele cu ochelari

iar cerul adormea cu obrazul în curcubeie

la zornăitul inelelor din degete de pirat

să tot fie de atunci acest gângurit cu gât de lebădă

când încă lăcustele se lovesc prin zăbrele cu fruntea de noi

liliecii din peșterile cu capul în jos

Echilibristică

așa supărat era de parcă îi căzuse un dinte

mi-a zis ia-ți umbrela cară-ți gândurile

și mi-am legat limba de șiretul pantofilor

cu părul prins de vânt în codițe

am măturat stele cu șa pe spate cu mâinile

bufonul ce râde într-o parte

mângâiat pe burtă de o zână

mi-a zis ce mare ai crescut

ce preafrumos aduci din vale

gălețile cu apă de la fântână

*

te iubesc
ca și cum aș cădea
de la înălțime
și conturul de cretă de pe asfalt
ar continua să te caute
pe bicicletă prin parcuri

eu virgulă tu virgulă încă ceva

trăim în lătratul unui câine

ca un balon de săpun pe care îl rotim

cu palmele genunchii

privim lumea alungită

până ajunge un punct în oglinda de bâlci

apoi din această alergare în roată de hamster

să urmăm între virgule precum șirul lui fibonacci

eu sorbindu-ți cu zgomot diminețile

tu să deschizi ferestre locuind mereu pe altă stradă

eu să prind așternuturile hamace de stele

tu să verși amiezile din sandale

Friedensreich Hundertwasser, Insula pierdutelor dorințe

Rotițe cu spițe

*

cățărat pe spinări de libelulă

măsori cu cotul

liniștea  măr văratic ce se izbește

cu bătăi de pendulă  între coaste

*

legată de glezna ta dreaptă

pe firul ariadnei

fac podul în salturi mortale

răscolesc cu bombeul

frunze de treflă de-o palmă

*

ieri mama a rupt

urechea curcubeului și-a împletit-o

astazi cu degetul în nas a surprins soarele

și l-a îndesat  în buzunare

*

noaptea

pisica de catifea bătută în pietre prețioase

se plimbă printre giruete adormite

*

când tata sparge lemne face focul

trosnește sub tălpi prispa

scot din poșetă

Friedensreich Hundertwasser, Exod în Spațiu

cumpăna fântânii și fluier

Carusel

într-o dimineață

(normal că era dimineață),

o fată care nu purta număr mare la pantof și cu zodia potrivită

a luat un tren la subsuoară și a pornit la drum.

a mers și-a mers,

și tot a mers, 

în gări elibera fluturi,

proba pălării mari ca niște torturi cu cremă de lămâie,

culegea maci și nori de la geam și le așeza în poșetă

lângă

cioburile de sticlă colorată pe care o să le folosească odată,

penele de lebădă din care își va face perne,

lângă pintenii pentru inorogi știrbi,

șiretul de yoyo pentru luna plină,

și alte lucruri trebuitoare

cum ar fi chiar

evantaiul perfect asortat la serile de liliac

a mers și-a mers,

și tot a mers,

câteva ore fără sferturi,

până a ajuns la o mare, mare,

cea mai mare gară

"tiiii, ce cea mai mare gară am găsit!

trebuie să fie pentru umflat rochii rotite în învârtite"

după ce și-a încheiat aplecată cataramele pantofilor,

a început să se rotească,

tare,

tare

și mai tare,

acum părea rochia umflată

o sfârlează

cu mainile ridicate

și tot așa cum se rotea,

tare,

tare,

și mai tare,

s-a oprit de ceva.

au văzut

ochelarii ei opriți din învârtite

cu ramele cu rândunici din poze lipite

că lucrul de care se împiedica

era cineva

"scuzați-mă, vă rog,

mi-ați pus piedică

sau eu m-am oprit brusc

chiar lângă dumneavoastră?"    

                                               Simona Toma