poeme Marius Ștefan Aldea

Mă numesc Marius-Ştefan Aldea, născut(nu făcut!) din dragostea lui tata pentru mama, pe 23 iunie 1987, în zodia racului, împrumutând de la ciudata creatură talentul de a progresa în regres prin celebrii paşi de dans “2 în faţă, 3 înapoi”.

Întemeietorul revistei literare SUBCULTURA -kalasnikov de idei- alaturi de prietenii Florin Marcoci, Andreea Bratila si Marian Bunoiu.

Colaborări literare cu revistele: “Amfitrion”, “13 Plus”, “Oglinda literară”, “Contemporary Horizon”, “Litere”, “Poezia”, “Convorbiri Literare”, “Viata Romaneasca”, “FeedBack”, “Tiuk”, “Vatra”.

Debut literar în 2006, în urma câştigării premiului pentru debut în cadrul festivalului”Sensul Iubirii”din Dr.Tr. Severin, cu volumul de poezie “Al treilea ochi”.

Alte volume publicate:
Iona îl aşteaptă pe godot, editura Marineasa, 2010 Timisoara
Deşertul din clepsidră, editura Magia, 2010 SUA
Poetul.străzii@yahoo.com, editura Magia, 2010 SUA.

În prezent sunt redactor-colaborator la revista literară Contemporary Horizon şi redactor-şef la subCultura, revistă de literatură vie distribuită prin licee, universităţi şi cămine studenţeşti.

Insomnie – low batery

O voce în telefon undeva la ora şepte seara

marius aldea? cu domnul marius aldea vă rog

şi închide trântind o respiraţie grea

mă gândesc că e o greşeală şi nu bag în seamă

mă uit cam pe gânduri în oglindă

şi îmi spăl faţa cu apă rece

afară se aude oraşul cu o respiraţie grea

pe la doişpe noaptea ea îşi pune urechea pe inima mea

şi face inventarul pulsului

eu mă uit în tavan

pe la trei dimineaţa aceeaşi voce în telefon

marius aldea? cu domnul aldea vă rog

şi iarăşi închide trântind o respiraţie grea

care îmi apasă plămânii

fiindcă mi-a sărit somnul deschid documentarele alea

de pe animal planet şi le privesc cam gânditor

cam cum poate privi un copil alt copil dormind

pe la cinci dimineaţa din nou telefonul

marius aldea? cu aldea vă rog

şi aceeaşi respiraţie grea de bătrân sisif

ce urcă un bloc de zece etaje

da domnule eu sunt

dar deja vorbeam singur

merg la baie să trag apa şi mă uit cam ciudat

cam căzut pe gânduri în oglindă

afară se aude un galop de cai

se mai aude şi-un câine

pe la şepte dimineaţa ea se trezeşte

cât numai să tragă apa la baie

am tras-o eu la cinci   îi zic

a ce bine       şi adoarme la loc

cu sânii ca nişte ochi deschişi

pe la nouă dimineaţa aceeaşi voce în telefon

marius aldea? cu domnul marius

şi o respiraţie grea trânteşte liniştea

afară se aude Retimul cum ia gunoiul

cândva gunoiul ăla am fost noi

mă gândesc cam într-o doară ce-i drept

pe la zece ea se trezeşte frumoasă

facem dragoste în loc de micul dejun

şi tot weekend-ul /mi-au zis prietenii/

am avut telefonul închis.

Dorm chircit

noapte de noapte

într-o poziţie embrionară

şi în fiecare dimineaţă

după ce îşi bea cafeaua cu vecinele

mama mă naşte în chinuri groaznice

şi îmi spune sfârşită de puteri

bună dimineaţa copilul mamii

ai dormit bine?

bună dimineaţa mamă am dormit bine

dar cam mult cam mult am dormit

şi trebuia să fiu deja la facultate

am cursuri prea mult am dormit

dar ea vrea să mă alăpteze

şi nu înţelege că trebuie să ajung la bibliotecă

să-i dau gata pe clasicii francezi

iar vecinelor li se arată în zaţ ceva.

Tineri şi frumoşi

Stăm aici în camera asta

cu oasele pe gânduri

avem ferestre de lemn

şi uşa tot de lemn

dar bem mereu dintr-o sticlă

ceva fără gust fără miros

cât să ni se facă somn

avem podea de lemn

şi tavan tot de lemn

iar uneori o respiraţie de termită

plus o lampă cu gaz

mereu stinsă niciodată aprinsă

stăm aici în camera asta

cu carnea pe gânduri

avem paturi de lemn

şi pături tot de lemn

ne vizitează femei-ciocănitoare

suntem frumoşi suntem tineri

auzim imediat când tăcerea sparge pahare

seară de seară ne ciocăne în uşă cariul

lăsaţi-o mai moale băieţi

unii mai şi dorm la ora asta

aşa se întâmplă în fiecare dimineaţă

ne bate nervos în uşă portarul

aveţi masă de lemn aveţi scaune de lemn

şi frunze aveţi în dulap

aveţi haine vii spânzurate pe umeraşe

şi-au crescut pe voi muşchi de copac

sunteţi frumoşi sunteţi tineri

şi staţi aici în camera asta

cu oasele pe gânduri

lăsaţi-o mai moale băieţi!

Un tren a doua zi

Lui Cristi, care nu s-a mai întors

Mă întorceam de la râu

în fiecare seară mergeam să vorbesc cu pescarii

îmi place să vorbesc cu ei pentru că te obligă să şopteşti

ei oricum nu te ascultă şi aşteaptă ca pluta să se facă nevăzută

în dreapta mea era un bun prieten

care mi-a spus într-o zi ia-ţi lucrurile

şi mi-a dat un pat mi-a dat şi 4 pereţi apoi a zis

în camera asta a murit bunicul

m-am bucurat i-am strâns mâna

şi toţi banii pe care-i aveam i-am dat pe bere

şi seminţe de bostan

nu regret îmi place să beau cu oameni care nu se îmbată

cu una-cu două

în ziua aia l-am dus şi pe el la râu i-am arătat pescarii

uite ăştia-s pescarii     sunt ca nişte copii

la întoarcere drumul spre casă era simplu ca un nod pescăresc

trebuia doar să-l cunoşti

comentam noi reclamele ne mai uitam după fete

asta mi-ar face nişte copii tare frumoşi nu crezi?

şi nu aveam cum să nu observăm mersul lasciv al tarantulei

de pe fesele lor

aveam nişte cearcăne cât pumnul şi sârmă ghimpată la mâini

în loc de ceas     ştiam povestea     la oră fixă curgea un firicel de sânge

prietenul meu avea să ia un tren a doua zi

nu mi-a zis cu ce treburi şi nici unde voia să meargă

spunea că stă doar două zile plecat

şi mă roagă să îi hrănesc pisica

şi să fac dragoste cu o fată tunsă scurt

care îl vizitează din-când-în-când

nu fii trist zicea dacă o rogi îţi face şi ceva de mâncare

nu eram trist şi am scos pipa mea din os de pelican

apoi am început să las dâre de fum albăstrui pe clădirile

pe lângă care treceam     eram foarte mândru de pipa mea din os de pelican

iar când trăgeam din ea simţeam un gust dulceag de măduvă

uneori doar cu asta mă hrăneam

noi mergeam cu pasul leneş     în urma noastră adulmecau drumul

8 câini de vânătoare     când am ajuns lângă un bloc-turn

de la ultimul etaj o femeie a scos un clopot imens

a lovit în el de câteva ori şi o pânză de păianjen a acoperit toate ferestrele

apoi femeia ne-a strigat pe nume şi a dat drumul clopotului

avea un glas plăcut şi o înfăţişare frumoasă

aproape că ne îndrăgostisem de ea

nu vă temeţi staţi nemişcaţi e numai bun pentru voi

l-am făcut la comandă

şi clopotul ne-a înghiţit

ea chicotea şi-a tăiat părul lung

luaţi-l cu voi au anunţat frig câteva zile luaţi-l cu voi

înveliţi-vă sunteţi băieţi mari

am aprins un chibrit şi am văzut dansul pendulei dintre noi

încheieturile mâinilor ne sângerau întruna semn că

fiecare secundă era o oră fixă

am continuat să mergem

doar prietenul meu avea de prins un tren

a doua zi.

***

În curând

vor trosni nişte oase

semn că morţii s-au acomodat cu nimicul

iar intestinele ne vor cânta de foame

precum păsările de noapte

dintre cei superstiţioşi îşi vor face

harakiri la ore târzii

şi pământul ne va căuta unghiile

pentru un loc de tihnă.