Împăratul Gunoaielor, de Victor Cilincă

Printr-o schimbare de plan, deși a fost anunțată Sabina Penciu în cronică, vineri ne-a citit Victor Cilincă fragmente din Împăratul Gunoaielor, un basm orwellian aflat în lucru. Pentru postare alegem doar un capitol din această poveste cu o întindere momentană de 64 de pagini.

Capitolul 4

Vânzătorul de Somn, felurite feluri de adormit sau de aţipit sau de picotit sau cum să ne petrecem viaţa fără griji chiar şi în timpul nopţii.

Nici nu apucă sunetul cristalin al clopoţelului de cristal a se iţi ca un damf finuţ în atmosferă, că în încăpere apăru ca din vis un pitic îmbrăcat în culori nocturne şi cu un turbănel greu înfăşurat în jurul capului. Piticului îi tot cădeau pleoapele de somn, aşa că le ridica din când în când, discret, cu un Beţişor de Ridicat Pleoape făcut din ceva moale, asemănător cu lacrimile strânse într-o săptămână, dacă acestea ar fi fost turnate într-un singur beţigaş. Cel ce tocmai intrase avea în faţă, atârnată cu o sfoară de după gât, o mică tarabă cu flacoane, cutiuţe, punguliţe şi grămăjoare de CEVA.

- Te-am chemat eu, cumva, ori tocmai treceai pe-aici cu vreo îndeletnicire?, vru să ştie cât mai exact Împăratul.

- Bineînţeles, Excelenţă, îi răspunse respectuos piticul. NOI venim întotdeauna când suntem chemaţi cu prima scuturare de clopoţel. Noi suntem cei care aducem iute-iute somnul dorit, pe furatelea, aţipeala ori plăcutul picotit, de la întâiul clinchet. Ai avut noroc: dacă îl scuturai chiar şi numai o dată şi jumătate, venea aici Baba-Moarte, care îţi dădea un somnifer pe termen lung, pentru a nu te mai trezi niciodată... Iar înainte te-ar fi ţinut de vorbă, ar fi pălăvrăgit, de, ca muierile proaste, de ţi-ar fi venit să-ţi tragi mai bine-un glonte-n ceafă, numa’ să scapi dracului de ea!

- Dar tu CE eşti?, întrebă, încă foarte curios, Împăratul.

Piticul îşi scoase cu două-trei degete turbanul cel greu  şi salută frumos.

- Eu sunt Negustorul de Somn. Aduc liniştea şi odihna celor care au cu ce să le cumpere...

- Şi ce anume vinzi exact? Că de plătit, ţi-o plăti Vistiernicul mâine, iar dacă nu suferă amânare, din partea mea poţi să-l trezeşti chiar şi acuşica.

- Eu n-am nevoie de bani sau de odoare!, îl linişti însă piticania. Oamenii îmi oferă, în schimbul somnului fără griji, doar părerea lor de rău pentru răutăţile făcute din întâmplare, grija pentru ziua de mâine, îndoiala că faptele lor bune ar putea avea urmări rele, tristeţea pentru tristeţea semănată fără voie străinilor, dar şi celor dragi... Şi alte lucruri încurcate de felul acesta, cum ar fi socotelile, căzutul pe gânduri, invidia de noapte, necazurile din dragoste şi alte două-trei fleacuri de care este bine să scapi ca să te poţi odihni cum se cade... Eu le strâng pe toate şi le vând, la preţ dublu, celor care prea au dat de bine şi nu se simt în largul lor decât atunci când suferă, când plâng şi au de ce să le pară rău. Şi sunt mulţi, mulţi şi din ăştia, care se bat pe părerile de rău strânse de mine şi de fraţii mei.

- Şi cum mă adormi, sper că nu cu un ciocan mare?, întrebă curios Împăratul G, acoperindu-şi precaut creştetul cu o perinuţă blindată.

Piticul se uită cu drag la lucrurile de pe micuţa tejghea atârnată de gâtul său, apoi despături o hârtie şi începu să citească, poticnindu-se la cuvintele mai greu de pronunţat:

- Păi, ce să vând? Uite, de exemplu, Somnul de Paie: uşor, uşoooor, tresărit, nu foarte lung, mereu întrerupt de foşnete, ca atunci când calci paiele şi ele se rup, crănţănind uşor, că uneori nici nu le auzi rupându-se, sau crezi că doar ţi se pare... Sau Somnul de Sticlă: dacă din greşeală calci pe el, sau atunci când te răsuceşti noaptea în pat, se sparge,  te poţi chiar tăia la picior; unde mai pui sperietura, când cad cioburile în plin miez de noapte prin somn.  Zgomotul cioburilor nu numai că te trezeşte, dar te şi sperie, îţi sare inima, de-ţi faci pe dată cruce şi scuipi în sân!  Mai avem Somnul-de-Apă, mai lin... Dară ăsta-i de mai multe feluri. De pildă, cel de Apă Tulbure, din care te trezeşti cu ochii lipiţi şi nu-ţi aminteşti în primele clipe dacă e marţi ori joi, de e noapte ori dimineaţă, sau cum te mai numeşti... Cel Limpede, prin care îţi vezi trecutul mai frumos decât este el. Sau cel Vijelios, de te trezeşti obosit, lac de sudoare... Somnul de Curcă-n Lemne este şi el bun, dacă nu te-apucă brusc vreun glu-glu-glu peste noapte! Cel mai bine este însă Somnul-ca-Mortu’-n-Păpuşoi, din care te trezeşti mai tânăr decât la culcare. Pe urmă, poţi alege şi în ce fel să-ţi fie iei hapurile de somn: poţi să-ţi dau o legătură bine legată cu vise, sau să-ţi tai visele felii, ca să nu te ostenească cele întregi, ori să-ţi dau praf-de-somn dizolvat în sirop de ploaie la vremea salcâmului înflorit. Pot să-ţi mai dau zdrenţe de somn, pentru învelit, sau chiar o infuzie de vise somnoroase, sau o gogoloaie sub formă de gumă de mestecat somn, ori unguent în calupuri mici, de uns pe pâine, dacă nu preferi cumva cuburi ca zahărul candel, ori somn râşnit cum e cafeaua-de-somn.

Împăratul Gunoaielor luă de pe tarabă mai multe legături de somn, le puse sub cap, presără şi peste plapumă praf de somn, înghiţi şi licoarea din două sticluţe mov, de Apă-de-Somn, puse şi mult-mult-mult Somn-de-Sticlă, în calupuri mici, pe la picioare, ca să audă dacă vrea să-i facă cineva de petrecanie în somn.

Iar Negustorul de Somn, mulţumit că a scăpat de atâta marfă, ieşi tiptil, cu spatele, ca o pisică înconjurată de mult prea mulţi şoricei hotărâţi. Şi nu uită să ia cu el toate părerile de rău ale Împăratului G.



Împăratul Gunoaielor
Ilustrație de Victor Cilincă