O carte necesară

(...) Omul postmodern vorbeşte, dar nu spune nimic important. Sau îşi confesează neliniştile şi angoasele personale întregului spaţiu cibernetic (sub diferite pseudonime şi nume de utilizatori, bineînţeles!) fără a comunica autentic cu nimeni anume. Astfel, trăieşte o relaţie goală, fără conţinut sau fără referent. Plină de cuvinte, dar fără pic de dragoste.

Poate fi fericit omul recent în aceste condiţii? Fericirea sa este una de consum: consum de alimente, de plăceri, de timp, de pasiuni, de pseudo-cultură, de pseudo-valori. Prin acumulare, prin cantitate cât mai mare, acesta speră să-şi potolească setea de ceva nedefinit, să-şi umple golul din suflet, să-şi împlinească viaţa, sau măcar să uite şi să-şi înăbuşe posibilele întrebări inoportune care s-ar putea ivi. (...)

(Diana Balmuş – Identitatea în criză: identitatea personală în contemporaneitate)

Fragmentul Identitatea în criză: identitatea personală în contemporaneitate face parte dintr-o lucrare mai amplă pe care Diana Balmuş intenţionează să o aşeze într-o carte de eseistică intitulată Identitatea religioasă în postmodernitatea europeană. Verva meditativă cu care autoarea radiografiază societatea umană, modul de abordare/interpretare a relaţiilor interumane, a raportului om – divinitate, a influenţei/efectului diverselor forme religioase asupra vieţii şi a lumii, asupra identităţii omului recent din spaţiul european o recomandă pe Diana Balmuş ca pe un autor bine documentat, atent atât la acurateţea ideilor cât şi la aspectul estetic al formei literare. Dar, mai cu seamă, îngrijorat de soarta individului străin de orice manifestare religioasă.

„O lucrare în care se văd şi propriile frământări – ceea ce dă o încărcătură aparte textului, îl face mai apropiat cititorului. Prin faptul că est o provocare în vederea regăsirii identităţii într-o lume tulbure, mi se pare o carte necesară.” (Anca Şerban Gaiu)

„Un text vioi sub raport stilistic, scris cu apropiere faţă de ipoteticul cititor. S-ar fi impus o mai mare aplecare asupra conceptului creştin.” (Stela Iorga)

„Este un text deschis; tema – interesantă; m-am regăsit în problematica lucrării.” (Cristina Dobreanu)

„Un text lipsit de originalitate; prea multă intertextualitate; dificil; greu de comentat.” (Erika Diaconu)

„Un text ştiinţific în care se vede ardoarea de a scrie.” (Andrei Florea)

„O modalitate apreciabilă de a prezenta criza de identitate; ideile sunt prezentate omogen, fără ambiguităţi, fără metafore conotative, originale, expuse bine din punct de vedere literar.” (Radu Dragomir)

Ion Avram

Astăzi, la ora 18,00, la sediul cotidianului Viaţa Liberă, citeşte Andrei Florea.